Dumnezeu întinde degetele spre mine

"...și mă visez o femeie frumoasă
cu încheieturile libere"

revedea versurile "văd oameni fără identitate / mă tot împing spre asfalt parcă /
sufletul lor s-ar lovi de copacii uitați pe margine"
nu exista, sau poate nu vad eu, nici logica nici expresie acolo
mai exact, de ce m-ar "impinge cineva de astfalt" de parca "si-ar lovi sufletul de un copac"?

altfel, o poezie in care constructii neasteptate, de efect, [vezi metafora unui dumnezeu cu degete retezate, sau cea a trecerii dintr-o fotografie in alta, frumoasa perspectiva asupra timpului] se izbesc in mod nefericit de versuri plate, inutile [asta in masura in care un vers poate fi inuti] - vezi "gindurile care sapa santuri pe frunte", "imi scutur inima de scrum" sau "dragostea inflorind pe ramuri"

una peste alta, efectul imi place

fain si real, deci un pic trist, dar poezie cu tot ce trebuie pentru zilele gri care sigur o sa vina...

parere: "oameni fara identitate", parca nu se imbumba acolo... parerea mea:)

foarte vizual.felicitari pentru felul in care captezi niste "snapshot-uri" incarcate emotional.

Diana, ma bucur ca ti-a placut! :)
Adrian, sunt si mai bucuroasa ca ti-a placut efecul discursului. Stiu ca esti un cititor pretentios. :) Promit ca o sa revad versurile indicate, nici eu nu eram foarte sigura daca se incadreaza in "peisajul" textului.
Silviu, o sa modific oarecum versul acela. Apreciez semnul de lectura!:)
Ioana, eu imi doresc sa transmit ceva prin poezie, altfel nu cred ca scrierea mai are sens. Daca nu adaugi o emotie versurilor, ele sunt forme fara fond. Sunt incantata ca ti-au placut snapshot-urile. :)

din prima strofă aș lua doar "de la un timp" și aș continua cu strofa a doua până la final.
un poem care transmite, ai câteva imagini și metafore ingenioase.
am citit cu plăcere,

Ottilia

imi plac poeziile tale Raluca. esti o fiinta sensibila.Dumnezeu vede si ne transmite gandul. gandul pe care noi il asternem pe hartie, mai mult sau mai putin inspirat. poezia aceasta ne cheama prin titlul ales. bine ales. asa ai simtit. nu ma impac deloc cu "rimelul care sterge lacrimi" e posibil? poate. freamatul cautarii de sine,privirea atenta la tot ce o inconjoara, dorinta de fi ancorata in realitatea zilei...fugara ce schimba trenuri, atinge amintiri de care se agata cu incrancenare, cauta o casa "alta casa in care sa nu ma inveleasca singuratatea"; si aici cele mai fumoase versuri" o fereastra prin care sa privesc dragostea inflorind pe ramuri/ si ma visez o femeie frumoasa/ cu incheieturile libere..." . din nou cadere, in realitatea strazii...copii necajiti. tristete pina la sfarsit. "iau versul acesta si-l impaturesc/ pentru zilele gri care vor veni." putin optimism nu strica Raluca, astept o poezie mai optimista. pentru aceasta, multumiri de la noi cititorii. o batrana Vio.

Ottilia,eu m-am tot gandit la o alta forma a textului si chiar iti voi urma sfatul pentru ca mi s-a mai spus despre aceste imagini. :)
Vio, (pot sa iti spun asa?)cum spuneam si Ottiliei, sigur voi schimba ceva la acest text, dar nu aici. :)Textele mele au uneori o nuanta de gri, si asta pentru ca, indiferent cat mi-as dori sa ma izolez intr-o viziune a lumii mai optimista, realitatea ma trage de maneca. Dar poezii mai optimiste vor veni, atata vreme cat soarele e sus si Dumnezeu e sus.

Prima strofa destul de putin credibila, nu se ridica la inaltimea celor cateva imagini bune pe care le aveti; una este de exceptie, stiti care, v-au mai spus-o si altii.

Ultima strofa este aiuristica, are ceva bizar-grotesc.

Cred ca exploatati rau - in sensul poezelii - ce aveti bun; sunteti tributara.
Tonul picurat din pipeta poetica este unul mult prea relaxat, explicativ mai mult decat trebuie.

E un text scris într-o manieră naturală și inedită în același timp. Aș tăia "gri"ul din versul final - mi se pare că patetizează nițel + faptul că "zile gri" e prăfuit.

Mihai, poti renunta la pronumele acela de politete, parca ma inbatraneste si te indeparteaza in acelasi timp. Spui ca ultima strofa are ceva bizar, grotesc, dar oare lumea in care traim nu e bizar de groteasca? Iti multumesc pentru opinie, ajuta.

Adrian, iti dau dreptate. Nu voi modifica aici pentru ca nu am cum, dar probabil ca voi schimba forma pe alte site-uri. Ma bucur ca ai lasat un semn textului meu.

oamenii mă împing pe asfalt de parcă sufletele lor s-ar lovi de copacii uitati pe margine - vers extrem de reușit, și te-nțeleg, în ciuda ilogicii, cum vine asta

imi place versul acela, ba chiar il pot vizualiza, oricat de ilogic ar parea. :) Multumesc!