vraja
în mine foste izvoare se întrepătrund șanțuri de pământ sterp zilele toate îmbrăcate la fel ca un rătăcit îmi număr pașii 1, 2, 3 o bătaie de aripă la răsărit aproape lumină aproape
NRNeagu RalucaAutopsia cerului
îmi dau pielea jos, hocus pocus, o să mă vezi în sfârșit nu iubesc pe nimeni cum îmi iubesc hainele de om bun trăiesc să îmi pun inima la adăpost trăiesc să îți topesc zidurile și tu nu
NRNeagu RalucaUltimul om
pe mine trebuie să mă iubești puțin să îmi arăți firimituri de atingeri eu trebuie să te visez cum mă părăsești în deșert doar biciuiește-mă cu uitare doar aruncă-mă în cuști aranjate
NRNeagu RalucaCea care iubește în pustiu
la nașterea mea s-au bătut 3 clopote unul pentru vii altul pentru morți altul pentru răstignire m-au înfierat cu litera n de la neiubită și darul meu au fost două mâini mici care știu să mângâie
NRNeagu RalucaDelilah
când camera devine mică și stelele se prind într-un dans diavolesc ies pe fereastră colind aleile negre din parc până nu mai știu mersul frigul acesta m-a îmbătrânit cu 10 ani oh dragostea mea
NRNeagu RalucaBang bang
Sunt cel mai frumos om pe care îl poți iubi Mă ofer toată, ma întorc pe dos Mă împachetez frumos Sunt cel mai atent om pe care îl poți părăsi Știi ce repede mă uit și mă îndes în dulapul cu
NRNeagu Ralucapovestea fetiței cu chibrituri
m-am născut sub zodia abandonului, sunt fetița cu chibrituri să vă aprind o țigară, domnule? să vă pun inima la adăpost? plecați atât de departe, plecați atât de frumos unde este groapa în care să
NRNeagu Ralucaacum că
nuteiubesc sunt profetul uite cum vin cai din toate zările cum poartă în șa toate dezamăgirile pământului nutearăta ce vină am eu că tu căprioară nătângă tu te arunci în mașini tu vrei
NRNeagu RalucaDas Trauma das Geburt
sora mea geamănă trăiește prin mine. eu n-am loc nicăieri. este mult mai mare. mi-e frică de puterea ei sora mea geamănă crește mâinile mi se lungesc zi de zi. din umeri trosnesc oasele ei. o car
NRNeagu Raluca”strange now to think of you”
te-am visat într-o noapte plângeai pe tăcute ca un om mare vezi tu ani au căzut ca roți mari peste orașul construit pentru noi aveam parcuri cu drumuri până la cer și soarele îl ascundeam după
NRNeagu RalucaAici și acum să trăiesc
terapeuta mea are ochi de vulpe polară pare mereu gata gata să plângă și îmi imaginez cum rotocoale mari de vată de zahăr îi alunecă pe obraji când tace lipsa cuvintelor ei mă mângâie când
NRNeagu Ralucaeu doar așa pot să îți scriu
să alergăm prin aceleași cuști să ne izbim oasele cu drag până la sfârșitul sfârșitului când dragostea devine o limbă ieșită din uz pe care o reciclează filmele proaste iar lumea ca o groapă
NRNeagu Ralucatrezește-mă
nu a mai rămas nicio urmă a căderilor dragostea mea, totul s-a închis. cineva mă poartă într-un dans de la un perete la celălalt simt doar miros de peșteră plouă, zilele au bile grele în jurul
NRNeagu Ralucae o iarnă atât de blândă
a nins prea puțin, a trebuit să îmi inventez un viscol să mă cuprindă dinăuntru să-mi ascundă toate greșelile de mașinărie din carne și câteodată nu mai funcționează nimic. doar alerg din
NRNeagu Ralucacârtița
sălbăticia trestiei mă întristează sub conducte groase de mâl se strecoară pușcăriașii invizibili ai orașului iar eu dragostea mea tot aduc deasupra cât mai mult pământ asta am învățat să fac de
NRNeagu Ralucadespre ceea ce nu se poate vorbi
1. despre iubire să nu scrie trădătorii ochii mici de bestie dezbrăcații de suflete, cei care își îngroapă onoarea în peșteri tapetate cu arginți. și tu iuda să știi că n-am fost dumnezeul
NRNeagu Ralucacall it magic
camera e plină de lucruri care mă iubesc metroul, câinele meu credincios mă conduce acasă și îmi linge picioarele tot orașul se deschide cu noaptea pe umeri să mă primească dacă nu m-ar urma
NRNeagu Ralucaalfabetul se termină la litera s
o tu singurătate cu sânul dezgolit noi copiii tăi cuminți te prețuim noaptea îți închinăm cântece de leagăn ziua de tine uităm și regretăm la fiecare pas când dragostea e numărată pe degete când
NRNeagu Ralucaîn tine ne strângem și ne facem tot mai mici
suntem cu toții oamenii străzii iubirea devine tutun risipit pe asfalt sunt blasfemică, sunt o cobră capul meu din cărămidă nu te mai conține, doamne bărbatul acesta mă privește când cu milă,
NRNeagu Ralucademonică
pentru plânsul meu a fost otrăvită o fântână a secat un izvor am crezut că devin animal curgător viperă a nisipurilor. bărbații care mi-au alunecat din inimă nu vor mai găsi drumul înapoi
NRNeagu Ralucaa fost odată ca niciodată
o zi în care orele s-au lungit de parcă erau din gumă toți pomii din cismigiu ningeau ne transformau în bătrâni mult prea devreme știam că ținându-te de mână nu pot să mor mai ales că am dansat
NRNeagu Ralucadezgroapă adevărul
în somnul meu parfumat locuiesc ochi străini și atingeri care nu-mi aparțin sunt șarpe. pielea îmi crapă și cade, dar ei tot vin „o să te salvez. o să fiu eu mâna care-ți apasă pieptul o să vin
NRNeagu Ralucasă nu mă spui
am visat o apă neagră mă înconjura ca o rochie erau și petale de trandafiri sălbatici alături de o tristețe sărată datorită căreia pluteam când nu mai am ce să plâng când toate țigările sunt
NRNeagu Ralucadomnița Ralu
pe toți bărbații mei i-am oferit altor femei cu blandețe de melc i-am rugat să se sărute în fața mea ca să îmi treacă de parcă dragostea ar fi un leac de frică o piramidă din cranii. tuturor
NRNeagu Raluca