Poezie
Ultimul om
1 min lectură·
Mediu
pe mine trebuie să mă iubești puțin să îmi arăți firimituri de atingeri
eu trebuie să te visez cum mă părăsești în deșert
doar biciuiește-mă cu uitare
doar aruncă-mă în cuști aranjate frumos
îndrăgostește-te de mine după ce mor
nu mă săruta nu îmi arăta blândețe
rănește-mă de zece ori pe zi
atunci te voi iubi din toate încheieturile abia atunci
o să te doresc.
și dacă te apropii o să te întâmpin doar nu-mi da flori
dă-mi iederă otrăvitoare
să-mi strângă sânii să îmi strângă pleoapele
nu trebuie să mă vezi, nu trebuie să mă auzi
imaginează-ți cum te strig dintr-o camera antifonată
cum îți cânt cele mai mici șoapte
cum devin dintr-o dată mare înspăimântătoare
cum mă transform în bestie
cum îmi cresc colți cum noaptea te vânez
și te las să zaci într-o baltă de lapte
sunt ultimul om
monstruozitatea mea atrăgătoare o să te răpună
într-o zi. pe mine nu.
răsar ca buruienile după ploaie.
023899
0
de masochism prea plină
și iar mi-am zis nu te grăbi
și ți-am privit din nou fotografia...
măi fata neichii
ochii tăi îmi spun
mai mult de larga ta zâmbire
poema asta nu ești tu
oricât o strigi în gura mare
dar eu te felicit
pentru talentul tău de dedublare...
da ești poet atâta îți mai spun... Ioan.