Mă faci să mă gândesc la toate chichițele care mi-au lipsit și îmi lipsesc deliberat. Licurici in stomac și tot pachetul de clișee sentimentale, care îmi provoacă nevoia de gargară.
Mă pricep să mă
mi-am salutat diminețile mele pneumatice
Umplute de gânduri ce rătăcesc
Căutând un apendice unde să se ascundă
Să coacă și să se reverse
Ca o explozie de mațe
Ești ca un vierme
Pentru că anticipez memoriile mele din viitor.
legănându-mă bătrână, într-un scaun vechi de lemn
pe terasa râncejită ca și ochiul meu orbecăitor.
Pentru că tu planezi în alt univers.
Înconjurat
m-am săturat să-mi aud promisiunile
ricoșind în oglindă.
cum gata, de azi te curăț din gânduri.
ca niște firimituri lipicioase
rămâi și mă superi
până ajung să mă obișnuiesc cu aspectul meu de
Ieri m-am culcat nostalgică
După par lung și temperaturi călduțe.
După conversații ce te cuprind în brațe
Și nu-ți dau voie să respiri.
După minciuni sub clar de semilună
După indivizi
Revii și-mi disturbi liniștea sumbră
Deranjată doar de zgomot de bicicletă spartă
Alunecând pe gheață. aplanată
Ca o lebădă rătăcită într-o pădure
Sper că-mi vor veni venele în simțire
Să-ți
Ceva pare defect în felul meu de a-mi lua rămas bun
Port mereu cu mine în buzunar, cordonul ombilical legat strâns
De aorta dreaptă. și când revii, tragi mereu de nod
De-mi pulsează carotida, în
Paișpe purici pe un picior,
Trei căpușe pe un braț,
Te imbrățișează de noapte bună
și îți urează să nu adormi...
cu cartea în gură!
Trei gândaci posaci,
O furnică mitică,
Vin să ți se așeze
Ți-am citit versurile ce ne povestesc lacrimile, rândurile ce ne ascund zâmbetele bete de muzici aromatizate cu tinerețe și vise de copil naiv care trăiește fericit cu iluzia că lucrurile nu se vor
Credeam că no să storci cuvintele din mine,
Să le faci să curgă ca aluatul nedospit.
Până respirația îmi rămâne mută,
Căutând o literă pierdută.
Credeam că no să-mi colorezi gîndurile
in
De la furie la valuri sparte e doar un pas
De la extaz la plânset hohotit e doar o aruncătură de băț
De la intimidate la goliciune pe dinăuntru e doar la o atingere departe
Trebuie să-mi consult
Ziua în care pun stop unei deziluzii
Ziua in care mă reîntorc la realitatea crudă care îmi ține umbra în nopțile stinghere
Ziua în care redevin copilul visător ce pășește inocent și retard în
Mă pierd în zgomot surd de ciripituri. Și simt că strigătul meu e mult prea discret ca să-l reperezi cu binoclul tău ce pare a-și pierde charm-ul; uneori mă gândesc că o să arunci o vrajă asupra mea
Cateodata ma gandesc ca fericirea e un mit, creat de companiile de publicitate ca sa-si promoveze produsele.
Ma faci sa zambesc, sa rad iar eu imi deschid gentil portita si te las sa poposesti in
Mă pierd printre stropii de ploaie ce mă atacă când încerc să-mi grabesc pleoapele să alerge peste platitudinea din jur.
Mă rătăcesc printre arome de plante chinezești și visez că deslușesc
Pe măsură ce creștem, ne dăm seama de capacitatea infinită a universului de a ne înghiți în marele lui abis enigmatic.
*Și vin primele grăngănituri de cuvinte monosilabice, primii pașii și inocența
Vara nu vine decât când zâmbesc, admirând rățuștele de pe someș ce înoată ‘in reverse’.
Vântul nu bate decât dupa ora 12 fix, când îmi caut cheile printre fierul forjat și lemnul băncilor, unde am
Încerc să-mi găsesc cuvintele ca niște bucăți de puzzle roase de câinele vecinului.
Îmi caut gândurile pierdute, literă cu literă, în supa alfabet de roșii.
Îmi arunc apăsările în mașina de spălat,
As vrea să pot să scriu cu lacrimi.
Să pun punct cu zâmbete.
Să fac ploaia să-și revendice stropii la o singură amenințare de sprâncene pregătite să meargă la război.
Să simt că pot să-mi mișc
Când ți se închid pleoapele, atunci mă trezesc la viață.
Îmi scrijelesc lacrimile cu tuș negru pe fața ta, dar nimic nu poate să oprească locomotiva să ajungă la destinație.
Îmi părăsesc sicriul
Miroase a ceai și scorțișoară și a fum de țigară,
a scrum de amintiri viscolite pe pervaz.
Clipe netrăite
și vise ascunse sub canapea.
Þurțuri la geamul meu-
știm să mimăm mai mult decât să
Plantez inconștient cuvinte pe marginea drumului ce îl parcurgi până la inima mea; un drum greu, în care culegi resentimente și îți compari forțele cu urme de urși rătăciți ce și-au ratat demult
Seara mereu mă gândesc la el. Aștept să-mi zâmbească cu părul lui cret și grizonat și să-mi spună lucruri banale în care să descopăr adevărate filozofii și să simt împlinită, ca și când mi-aș fi
Mi-am închipuit tot felul de aiureli când te-am cunoscut. Că filmele tale sf n-au cum să fie congruente cu firea mea arogantă și ironică care tinde să desființeze elementele populare în cadrul
NI