That day that never seems to come

Ziua în care pun stop unei deziluzii

Ziua in care mă reîntorc la realitatea crudă care îmi ține umbra în nopțile stinghere

Ziua în care redevin copilul visător ce pășește inocent și retard în contexte distructive

Azi e ziua în care plutesc în scrum de amintiri încercând să le șterg cu strănuturi din lobii temporali

Ziua in care gândurile-mi sunt in revizie,

În speranța să-mi creez o bază de date mai însorită decat predecesoarea ei.

Și visez, îngropată în morman de idei, la ziua de mâine

Visez să fiu deconectată, fără tastatură, fără internet, fără telefon

Ce tu facebook și google plus

mi-e dor să-ți scriu o scrisoare

să-ți aștern vizual lagărul meu de concentrare,

să-ți pictez sentimentele mele și să te las să le culegi unul câte unul

până când imaginea nu mai e blurry.

Mi-e dor să-mi scrijelesc lacrimile cu o peniță

Și să las parfumul cremei mele pe foile

Ce-mi mărturisesc micuțeniile și nenorocirile

Dintr-o lume supra modernizată