nastia muresan

te iubesc într-un fel mai cuminte acum dacă ai asculta din liniște ai putea să auzi cum domol șlefuiesc la coloane într-o caverna magica locul de unde cerul incepe sa creasca. te

femeia cu brațe frumoase o nălucă pășind pe stranii arpegii muchii de lumină taie văile liniștii. seara uneori o simți ca pe o pasăre de aer închizându-ți fereastra în odaie rămâne un contur

te trezești la 4:00 dimineața hotarâtă să pui punct unui vis cu cai lunecând în prăpastie, paradoxal liniștită foarte foarte lucidă, știind totul despre tine poți spune lucruri importante,

un zeu zburător cum nu se poate mai singur dedesubt cerul ca un azil. eu umblu pe jos suntem mai multe umbre surori trecem una prin alta ne smulgem chipul una alteia și rădăcinile și brațele

mâine intoarce-mă cu fața albă spre tine și aprinde-mi una câte una luminile vezi cum nici o memorie nu s-a iscat să mă poticnesc nu am voie decât pe silabe să spun câte

într-una din viețile mele anterioare distilam otrăvuri de castel am aflat pășeam dintr-o umbră în alta ferindu-mă de lilieci tot pe atunci poate cu un secol mai târziu tu erai un frumos trubadur

privită la microscop această întâmplare n-ai fi crezut, ia aspectul unei arteziene împroșcând roșu irevocabil cerul n-am să mai pot privi niciodată în sus dar altfel ce mai faci,

începutul a fost o pasăre cu aripi de lut trăgând pământul în sus. cu fiecare înălțare în urma ei se-nfoiau singurătăți cu formă de arc. fiecare înălțare lasând urme de

the bridge, easy way for people to move between two bluffes dar pentru asta las toate pieile să-mi cadă se vede prin mine, am vene de sticlă sunt foarte foarte adevarată. îmi rostesc numele cu

păreai un cal oarecare la prima vedere și de la distanța aceea un cal negru e adevărat dar unul oarecare și nu erai singur ceea ce iarăși făcea să fii un cal oarecare într-o clipă n-ai mai

mereu ai o tacere la tine, undeva. tacerile tale un fel de urma pe care sa alunec , coridoare inguste fara lumini peste care ma clatin. pygmalion impatimit al tacerii.... daltuita migalos, tacerea

(fereastra inchisă. și așa va rămâne până la primăvară. nici eu nici el nu mai tragem cu ochiul înspre celălalt. așa ne e mai ușor.) aseară am cumpărat o ciocolată, din ușa magazinului m-am

și scriu poezii \"il etait une fois une petite graine on ne savait pas ce que c\'etait nous l\'avons plantee et un plante a pousse nous l\'avons posee dans la cuisine il y avait un reste de

Mi-e dor să întind mâna după o țigară, s-o aprind. De starea rarefiată care se împânzea în mine.O lume rarefiată levitând, fumul albăstrui făcând totul mai ușor, totul posibil. O senzație de

ea pășește atent ca o balerină de sticlă printre sunete Thiersen j’ai choisi Ambre en ecoute au couleur doar rostogoliri. pendulări scurte. nu fac niciun rău. o așteptare ordonată, dupa-amiaza

(un soare stoic din vechea recuzita se-aprinde pe același decor câțiva preciși figuranți pășesc din colt în colț apoi ies oblic din cadru) in rest fiecare tristețe stăpână pe ungherul

Aproape un ritual, în fiecare zi când ajung acasă. Arunc din ușa sufragerieie geanta, ea cade undeva pe fotoliu sau pe canapea, sau pe covor. O invârt puțin în aer înainte să-i dau drumul și am o

- ti-am povestit despre frica mea de pisici? din copilarie.. in intuneric linistea e o panda atat de materiala. seara pareau dintr-o data insinuante si se prelingeau pe langa pereti planuind cum sa

se uită la mine cu groază, oare ce-am de gând să-i fac, ce-o așteaptă și de unde i se trage. simt contradictoriu, pe de o parte îmi vine să plăng de mila ei, pipernicită și naivă, nu știe unde să se

Invariabil, visele în care mă rătăcesc încep în același loc, unul din etajele corpului B al Politehnicii din Copou. Coridoare înguste și întortocheate, fără ferestre. Eu caut o ieșire și dau mereu

să calci pe aer ăsta-i secretul. nu pui piciorul pe pământ în cei câțiva centimetri stă o forță extraordinară, o pierzi imediat după aterizare și te îmbolnăvești într-o clipă de toate bolile

fără surprize în episodul de azi dramele nu se mai poartă, citește și tu mai atent prin reviste, princess, sunt acolo niște rețete de fericire în 10 pași capul sus nu te mai lăsa tentată de vreo