nastia muresan

m-a emotionat omagiul tau adus adus lui Van Gogh...

in \"nuferi roșii,nuferi oranj,nuferi galbeni,verzi,albaștrii, indigo, violet\" se desface lumina...
un poem al Genezei, asa il vad eu...cu alcatuiri fantastice cum deja Carmen ne-a obisnuit.
mi-am ales prima strofa
\"Doamne,
nu-mi mai amintesc malul cu flori
simt doar umbra pe care
pasul a lăsat un spin de nu mă uita...\", parca marturisirea unei suferinte \'moderne\' legata de izgonirea din Rai...
e adevarat ca niciodata poemele tale nu sunt lecturi lejere,adevarate provocari pentru vocatia hermeneutica din noi.
ineditul si farmecul tau.

gandul, dorul, dorinta ta. toate se incarneaza in fapturi patimase, instinctuale care strabat distantele in salturi mari,pana se implineste atingerea dintre voi, cei aflati la mari departari.
\"pe sub plapumă, tălpile mele se-ntâlnesc cu tălpile tale:
își spun povești cu poteci,
degetele noastre se sărută, plănuiesc rute, se oglindesc
unele în unghiile celorlalte.\"

imi plac tare mult poemele tale vii, personificari atat de credibile ale gandurilor tale electrice.
dintre strofe am ales-o pe aceasta:
\"apoi, ca și cum nu s-ar mai putea întâmpla nimic,
aștept eu dimineața;
momentul deschiderii mele de pleoape naște în tine
- oriunde-ai fi -
un tresărit,
o noimă,
un curent electric continuu,
începutul unei dureri
care
se-ntoarce la mine tulburată, grăbită,
printre copaci, oameni și pietre.
eu stau la fereastră, deschid brațele și-o primesc.
obosit,
fătul tresăririi tale mi se cuibărește la sân
și-adoarme.\", semanand cu gestul de credinta in iubirea ta.

...nu doar in sensul in care ar lasa de inteles noile semne grafice, dar poezia ta chiar repudiaza cliseele - prin sugestie, lirismul - printr-o metafora concentrata.
am remarcat doua - trei puncte (gesturi)de concentrare a tensiunilor care incadreaza \'divagatii\' deliberat lejere, ca si cum ai incerca sa demontezi starea.
eu am \'prins\' singuratatea asta ca o aberatie optica, ti-a reusit!

in temeiul dreptului de proprietate asupra textului :)), ma incumet sa vin cu clarificari.
desi asa ceva nu se face fara riscuri, miza, in ceea ce ma priveste, este una foarte importanta.
consider ca menirea poeziei, in general, nu este cultivarea ambiguitatii iar despre mine stiu deja ca nu traiesc \'voluptatea echivocului\'...
se pare ca, la un moment dat, s-a produs o alunecare dinspre o \'semantica limpede si aerisita\' inspre \'nelinistitoare simboluri\'.
semn ca in_semnele si-au ratat expresia.
mai ramane doar sa recuperez intr-o explicatie prozaica ideea pe care mizam inainte sa ma apuc de scris.
asadar: aici despre curajul de a ma sustrage patimii, cu intunericul, cu disperarile ei, alegand iubirea.
iubirea cu cicatricile, semnele si in_semnele ei, iubirea dincolo de gesturi si cuvinte, \"luându-mă-n brațe ....să mă treacă pragul vastelor sale tăceri\".
iubirea - iminenta lumina.
pentru ca in afara de mine pare sa nu mai fi inteles altcineva, ma felicit singura pentru aceasta victorie personala si-mi asum ratarea poemului:)
cu zambet,

cu bucurie: maria_balan@yahoo.fr.
si cu drag.

sunt un cititor chinuit...poeziile tale nada ma ademeneau pe pagina ta, veneam sa-mi aleg , sa citesc, sa recitesc...
intr-o zi am descoperit ca mi le luasesi, nu mai aveam la ce ma intoarce. uite ca asteptarea este o virtute care ma rasplateste azi cu \'singuratea timpului..\', un poem coplesitor.

lamurindu-ma destul de repede ce i se intampla lui \"eu\" in aceasta poezie, am presimtit la un moment dat acea strofa a iluminarii...stiam ca va veni. asteptarea mi-a fost rasplatita:)
\"iar eu scoate pe gură sufletul ca o limbă de pământ
din care răsar primii ghiocei
iarna se face mică de tot
și restul poveștii dispare undeva în ceață
între o reîncarnare și un the end la patria\"
\"eu\" ma invata de data asta ca \"libertatea este doar o forma a insingurarii\" dar \"eu\" nu stie foarte multe despre spoturile publicitare.
\"eu prefera sa stranga dintii in dinti sau in palma...\", \"eu\" ofera vers de aprile lacrimilor ei.
\"eu\" in ipostaza candorii...

DA.

\"și doar întâmplător
asta parcă ești eu
ăsta parcă sunt tu
dar de cele mai multe ori
o parte dintre noi era
cireșul
și nu de puține ori
chiar în floare.\"
pacat ca deocamdata poeziile tale nu sunt afisate pe prima pagina, cu siguranta mai numerosii cititori s-ar bucura de lectura. dar cine te cauta te gaseste oricum:) si nu rateaza intalnirea.
eu vin mereu cu incredere pe pagina ta, scrii o poezie frumoasa, Nan Florian.

ca am descoperit poezia acestei toamne.

despre Nan Florian as fi spus mai demult, ca o prima impresie, ceva despre oralitatea captivanta a prozei sale, despre inteligenta si simtul umorului de o factura aparte.
In aprecierea mea de atunci poezia ar fi incaput doar ca un gest incidental; ma inselam...
poezia lui Nan Florian este o frumoasa poezie, completeaza tulburator imaginea de inceput.

frumos despre Da si Nu, despre Acum si Niciodata.
pana la urma cum va fi?

frumoasa intamplare cu voi, cu muntele, cu poezia.
sunt bucuroasa ca ne faceti partasi.

va urez La Multi Ani, domnule Mihai Leoveanu!
am simtit lumina in tristetea acestor versuri.
cu pretuire.

sa inteleg ca si imaginea postata este creatia ta?

SunFlower, ai scris un poem minunat!

o intrebare importanta aici ( a-ti apartine nu e mai putin decat a-ti fi?), care merita raspuns, dar inainte de asta ar trebui sa explic cum \"ceea ce poti defini incepe sa-ti apartina\"...
in intelesul meu definirea (..ce pompos suna tot ce spun, n-as fi vrut..)presupune inglobarea, integrarea in \'sinele\', imbogatirea acestuia, transformarea...
trecand prin noi dragostea nu ne lasa aceiasi. e mai important \'a-ti fi\' decat \'a-ti apartine\'; mai importanta \'provocarea realului\' decat entitatea imblanzita in expresie poetica.
sa ma bucur ca-mi sta atat de bine in lumea aceasta? parca nu pot...poezia devine astfel o patrie a exilatilor.

o schita de portret in tuse obiective, nu vad motive sa fie suspectata de partizanat si nici de spirit revansard.
poate aici incape si mirarea mea ca multi tineri rateaza candoarea, generozitatea , miracolul...plonjand in negare,destructivism si furie, trecand razant chiar pe langa ceea ce ar putea sa insemne o \'noua estetica\', a derizoriului, etalat atat de generos de realitate.
gestul lor poate se justifica si printr-un refuz de a apartine acestei lumi intoarse pe dos, care a ajuns sa genereze calamitati, nemiloasa fata de cei fragili...paradoxal, tinerii furiosi devenind primele victime.
andrei plesu povestea cu blandete intr-o emisiune tv despre o recenzie aparuta la cartea lui \"despre ingeri\", in care autorul acesteia, unul dintre fostii sai studenti, devenit acum lup tanar in ale criticii literare, ii persifla opera, recomandandu-i sa purceada la rescrierea codului bunelor maniere (!)...\"minima moralia\" fiind trecuta in categoria unor astfel de brosuri, in opinia tanarului si vehementului critic.
sa ne miram de ce se intampla, sa ne ingrijoram...?

nu citesc niciodata pre-textele tale cu gandul ca, mai apoi as avea ceva de spus.
pentru ca aproape intotdeauna, citindu-te, cad pe ganduri.
pretext de reflectie pentru mine...pre-textele tale.
admiratie amestecata cu ceva nedeslusit care ar putea sa insemne invidie...:), insa nu-i doar atat.
poate si uimire ca,in putine cuvinte, starile tale puse sub lupa nasc revelatii.