Poezie
sunt o reptilă verde
pre_texte
1 min lectură·
Mediu
sunt o reptilă verde lucioasă. am un ochi galben.
sângele meu este întotdeauna la fel cu sângele tău
uneori e fierbinte
de obicei e înghețat în venele timpului nostru avortat.
ziua tresar ca un animal de pradă. noaptea sunt doar o coardă.
peste mine s-a construit un spital. saloanele îmi sunt celule verzi de faianță.
mă zgribulesc și mor de câte ori e nevoie.
sufletele celor bolnavi îmi flutură pe sub nas întâmplări adevărate.
trăiesc din mila oamenilor de știință. ei știu că nu mai am nici o șansă
dar îmi acordă binevoitori încă o zi și încă o vorbă plină de importanță.
nimic nu poate să mai oprească sângele meu negru ca păcura
sângele meu sărat și acru și dulce și amar.
sunt o reptilă verde cu sângele negru. toată noaptea aștept. ziua tresar.
033.352
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “sunt o reptilă verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/140455/sunt-o-reptila-verdeComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMnu citesc niciodata pre-textele tale cu gandul ca, mai apoi as avea ceva de spus.
pentru ca aproape intotdeauna, citindu-te, cad pe ganduri.
pretext de reflectie pentru mine...pre-textele tale.
admiratie amestecata cu ceva nedeslusit care ar putea sa insemne invidie...:), insa nu-i doar atat.
poate si uimire ca,in putine cuvinte, starile tale puse sub lupa nasc revelatii.
pentru ca aproape intotdeauna, citindu-te, cad pe ganduri.
pretext de reflectie pentru mine...pre-textele tale.
admiratie amestecata cu ceva nedeslusit care ar putea sa insemne invidie...:), insa nu-i doar atat.
poate si uimire ca,in putine cuvinte, starile tale puse sub lupa nasc revelatii.
0
INHanelle, mă bucură prezența ta aici. cred că ne \"auzim\" mai rar în ultimul timp, dar ne auzim...
Maria, întotdeauna mi-e teamă că sunt prea multe cuvinte și că de ele nu se mai vede poemul...:) mulțumesc.
Maria, întotdeauna mi-e teamă că sunt prea multe cuvinte și că de ele nu se mai vede poemul...:) mulțumesc.
0
am recitit randurile astea de atatea ori ca nici nu mai tin sirul. Si la fiecare recitire au fost altfel, dar la fel de puternice si de verzi si de alunecoase. Nu pot fi cuprinse intr-un comentariu. Nu pot fi descompuse in partile conexe. Sunt o coarda agatata intre zi si noapte, pe care trec picurand pacura intamplari adevarate, vorbe pline de importanta si tresariri in celule verzi.