Mediu
impetuoasă liniștea ploilor noctambule
invadează circular caldarâmul
ca un soi de șotron Braille cu panglicile lucioase
risipite aiurea-mprejur
brodate pe vârfuri
deasupra pălăriilor albastre umbrele timpului se desfac,
foșnete din ce în ce mai cuminți cad galben
robite pământului
o pată ca un suflet hăituit, vârcolac fără odihnă,
caută un anotimp
timp ochilor umezi pereche,
tânguit cerșește rămășițele ultimei mângâieri
înfingându-și cardinal între pietre gelozia de câine
al nimănui
o mână ține alta amândouă împletesc
șoaptele răsărite din buricele degetelor
haute couture din nemaiauzite cuvinte
impecabilă ființarea acestor pași
urmărind giratoriu conturul îmbrățișării
între două refrene ale aceluiași cântec
electrizate privirile resorb rotocolul de lumină
renăscându-l prin cezariana înserării mult mai aprins
și înalt, cale de un sărut peste linia ușor cambrată
a orizontului de gesturi cromatic
inelare
Notă: Pictura aparține lui Denis Nolet – „Le soleil de mes nuits”.
0235.960
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Monica Mihaela Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Monica Mihaela Pop. “impromptü.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/82941/impromptuComentarii (23)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Daniel, rimele sunt parte a existenței mele, la fel ca și versul alb.
Mă bucur că ai revenit pe aici, muzica \"gesturilor cromatic inelare\" trebuie auzită și simțită de toți.
Cele bune!
Mă bucur că ai revenit pe aici, muzica \"gesturilor cromatic inelare\" trebuie auzită și simțită de toți.
Cele bune!
0
Andreea, crede-mă, mai întîi a fost textul. Mai apoi, am găsit pictura asta și mi s-a părut că e tocmai imaginea a ceea ce am scris. Le-am reunit, cu ușoare mici modificări în text, în ceea ce aveți aici, acum.
Mulțumesc pentru trecere!
Mulțumesc pentru trecere!
0
Andreea, îmi face plăcere să știu că te-a impresionat poemul meu.
Cele bune!
Cele bune!
0
Rescrierea luminii prin cezariana înserării.
De aici pleacă irizare fină a unor stări din arsenalul jocului dintre om și ambient, cu o atrăgătoare tentă impresionistă în conturarea cadrului și a senzațiilor.
De aici pleacă irizare fină a unor stări din arsenalul jocului dintre om și ambient, cu o atrăgătoare tentă impresionistă în conturarea cadrului și a senzațiilor.
0
Cât de bine știi să citești, Adrian, gândurile!
Tot binele!
Tot binele!
0
Acest poem este perfect acordat; în el rimează cromatic și gestic muzica unei liniști tangibile...cu mult
rafinament...Nespus de frumos acest P o e m!
rafinament...Nespus de frumos acest P o e m!
0
Mulțumesc Ioana!
Îmi cer scuze că nu pot scrie mai mult, am intrat doar în grabă și nu mai pot sta.
Cele bune!
0
Ploua binefacator peste tablourile lui Monet atat de pline de lumina, peste unbrelutele de soare impresioniste care nu stiu de ce privesc intotdeauna numai in departare, peste campurile de maci, ploua cu blandete melancolii ploaia ta care in loc sa le estompeze culorile le da un plus de farmec si frumusete.
amadriada
amadriada
0
Da, da, da.
Cam tardiv dar trebuie să recunosc că e reușit. Așa cum spuneau și antecomentatorii mei, raportul imagine-text este unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut pe aici. Ceva de clasă. Sînt impresionat.
Aș remarca:
\"haute couture din nemaiauzite cuvinte\",
\"
impecabilă ființarea acestor pași
urmărind giratoriu conturul îmbrățișării
între două refrene ale aceluiași cântec\"
... chiar dacă în ultimul vers eu aș fi pus \"aceluaiș vals\". Dar poate așa sînt eu, puțin \"vienez\".
Nu pot însă trece peste remarcabila așezare în cadru:
\"liniștea ploilor noctambule
invadează circular caldarâmul
ca un soi de șotron Braille cu panglicile lucioase
risipite aiurea-mprejur\"
Felicitări și scuze că n-am observat mai devreme.
Cam tardiv dar trebuie să recunosc că e reușit. Așa cum spuneau și antecomentatorii mei, raportul imagine-text este unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut pe aici. Ceva de clasă. Sînt impresionat.
Aș remarca:
\"haute couture din nemaiauzite cuvinte\",
\"
impecabilă ființarea acestor pași
urmărind giratoriu conturul îmbrățișării
între două refrene ale aceluiași cântec\"
... chiar dacă în ultimul vers eu aș fi pus \"aceluaiș vals\". Dar poate așa sînt eu, puțin \"vienez\".
Nu pot însă trece peste remarcabila așezare în cadru:
\"liniștea ploilor noctambule
invadează circular caldarâmul
ca un soi de șotron Braille cu panglicile lucioase
risipite aiurea-mprejur\"
Felicitări și scuze că n-am observat mai devreme.
0
Distincție acordată
și steaua, care nu știu de ce n-a vrut să se așeze mai înainte.
0
Adriana, îți mulțumesc pentru trecere! Doar că e vorba e o pictură a lui Denis Nolet, nicidecum Monet :)
0
Virgil, comentariul tău m-a impresionat, desigur, în mod deosebit de plăcut. Acest text înseamnă foarte mult pentru mine, am pus tot sufletul în el și, cu toată modestia, pot spune că mi-a reușit ceea ce am vrut să exprim.
Îți mulțumesc!
Toate cele bune!
0
P.S. Nu am pus acolo \"aceluiași vals\" pentru că tabloul tocmai asta mi se pare că sugerează, un vals nocturn, prin ploaie ...
:)
:)
0
ultimele trei strofe mi-au placut cel mai mult, pentru ca imaginile folosite sunt atat de obisnuite, le intanim in fiecare zi, dar tu parca le-ai pus in asa fel incat sa impresioneze, le-ai imbinat fascinant...
0
imbinarea, trebuia sa fie, scuze
0
Camelia, ai dreptate. Trăim în fiecare zi sentimente, facem gesturi pe care nu le luăm în seamă, suntem prea grăbiți, prea ocupați. Dar uite, ele există, sunt în noi, trebuie doar să avem ochi și inimă pentru ele.
Cele bune!
Cele bune!
0
Distincție acordată
Era păcat să ratez poezia asta. Din păcate cînd ai postat-o eram plecat și nu am avut acces la net citeva zile. Am citit întîi textul (imaginea s-a deschis mai greu) și mi-a plăcut. Fiecare strofă are ceva aparte dar împreună reușesc să împlinească un poem. Exemplific: \"ca un soi de șotron Braille cu panglicile lucioase\" (1), \"foșnete din ce în ce mai cuminți cad galben\" (2), \"o pată ca un suflet hăituit, vârcolac fără odihnă\" (3), \"haute couture din nemaiauzite cuvinte\" (de fapt toată strofa a 4-a), \"...conturul îmbrățișării/între două refrene ale aceluiași cântec\" (5), \"renăscându-l prin cezariana înserării\" (6).
Pe urmă am văzut și imaginea. Și așa cum spunea Ioana, este perfect acordată la text. Eu în general nu prea mă omor după texte însoțite de imagine, într-o singură poezie am folosit acest artificiu tehnic,la \"imitații\" dar nu îmi pare rău. Important e să nu abuzezi.
Pe urmă am văzut și imaginea. Și așa cum spunea Ioana, este perfect acordată la text. Eu în general nu prea mă omor după texte însoțite de imagine, într-o singură poezie am folosit acest artificiu tehnic,la \"imitații\" dar nu îmi pare rău. Important e să nu abuzezi.
0
Liviu, mi-ai făcut o surpriză deosebită! Bucuria e cu atât cu cât nu mă așteptam să mai apară vreun comentariu la acest text. Așadar, mulțumesc pentru prezența și cuvintele tale. De leac! :)
0
eu ce sa mai zic...s-a spus tot inaintea mea! doar atat ca e superba, metaforele sunt bine construite si isi pastreaza frumusetea chiar si fara imaginea alaturata! scrii bine si-n vers alb! mi-a placut f.mult, Trandafiras...
0
Rodica, nu pot spune decât că mă bucur foarte mult că ai reușit să citești aceste versuri. Într-un fel te așteptau :)
Tot binele!
Tot binele!
0

Imi place mult:
\"electrizate privirile resorb rotocolul de lumină
renăscându-l prin cezariana înserării mult mai aprins\"
Aici, ca si in toata poezia, se simte atingerea fina a clapelor de muzici si intelesuri \"cromatic inelare\"