Am înțepat-o cu un pui de ac
și-a sângerat
albastru.
Eu m-așteptam la soare,
credeam că-i curge soare...
Am tras-o de obraji pân-a născut din ochi
o chinezoaică.
Eu
Avea pe cap umbre de vise gri,
pe frunte creionate-i stau felii
de flori și realism și tot felul de fire:
blonde-cenușii;
Iar ea
sârguincios pe toate le umplea,
scriindu-le
cu
Când noaptea cade pe păsări ca o plapumă
muzica pâlpâie între măsuri de vară și inimă
eu
îmi așez capul pe-un leneș cu două degete
și plutesc doar.
Plutesc doar.
Capul lui ca o scorbură, deșert,
o doză goală de Cola
ceva în care veverițele își ascund ghindele
sau ce mănâncă ele
acum câțiva ani era un tip d-ăla îmbrăcat
ca dintr-o altă eră,
Nu se lăsa gern prins în fotografii
zicea că nu e el, el e în lume
cu carne din carne pe carne
și-atât.
să se uite așa, nu îl credeam în stare
cu ochi adânc, de animal în halul
mă perforezi întreagă
sss incetează
așterni pe mine bombe ca pături
să mă tăi în cercuri,
-deși ca toți oamenii cu mintea unde-ar trebui să fie, urăsc această formă-
ca șablon
Să vă spun despre cum se dezbracă
să vă spun cu voce tare:
începe mereu cu mijlocul la sfârșit
asta înseamnă că ori se trezește în miază noapte și își dez-colăcește cureaua "uitată" din
Căpșuni căpșuni căpșuni
vreau de ieri căpșuni și mă gândesc numai la căpșuni
de ce vă vomitați în personale scremute despre dragoste
mereu?
Pentru mine căpșuna-i Dumnezeu
o căpșună rege
Cum mă găsesc trează și moartă
în fiecare zi pe pat
mă-ntreb de ce nu vine
mi-a răspuns:
muza mea o forțez se joacă mereu singură
și mă acuză ești o mamă rea rea rea
i-am
sunt o Zaharia la umor
pentru că dintele-mi străluce ca zahărul candis
deschidem gurile - iluminare
când sunt nervoasă,
mi se lărgesc nările-ntr-un hal
doamne pe unde te uiți
Hibernează revelațiile în tine, mamă
de s-ar trezi chiar, tot nu ar trece de maxilarele încleștate ale trecutului
dansau amenințător în pas moldovenesc,
ai fost nevoită să le înalți
la
Părul ca un săpun portocaliu de glicerină
și ochii retezați ca-ntr-un concert nebun,
se-apleacă deasupra chiuvetei și prea bine știe:
ciudat arată moartă, vie sau acum
sau înainte, are
Acum câteva lecții, venise primăvara
cu ea și două povești ciudat amenajate
Prima oară prima fată
și-a tăiat capul arătătorului cu cuțitul
apoi capul
că era șmecheră și subțire
Mă plimb prin lumini distilate
în miezul nopții cu ochi de fier
mă ascund în mașină ca un fetus în mamă
vreau să văd cum se mestecă lumea cum se schimbă
fără să trebuiască s-o ating
Avea un bretonel călcat pe ochi,
cum se purta-n Marea Britanie pe-atunci.
Și șosetele albe-n pantofiori de plumb
care urcau fiece scară
cu pași prudenți de domnișoară
și cu juma' de
Fug cu găleți de dor pe umeri goi,
iar apa zbuciumată dinăuntru cade
în păsări lungi sau pescăruși,
cade ca din cascade, cade
cu drag,
de parcă numai în cădere
e ceea ce trebuie
Cum îți pisai o tâmplă pe fereastră
când la parter dădeam involuntar de noi,
te-mpigeau ochii către mine
cu părul retezat în cinci culori;
și toată fața-ți miroasea a mâță
și fiecare
natura ne-a programat intuiția
ne-am programat ca un întreg înainte de timp
ascultă.
desculț sau desculță.
pe plajele robotice ale așa zisei-inimi
nu degeaba e comparată cu un ceas
Se-ondulează-n concept,
sus de tot pe teorie,
atârnată de-o voce
de-o frecvență de o transcendență
transparentă,
care-i vine ca idei de apă din față,
cu o consistență ca de geam
Iar am uitat că pot să fac orice.
Și că nu-există limite în ce-am a scrie.
Când unu, do, trei, A și rimele-mi sunt prea puține,
pot să m-opresc în virgule,
Că poate tu nu știi să-mi
Sunt o simplă pornografie fără scop înalt
ca o statuie.
Exist ca să stârnesc.
Sunt energie, leneșă
și muză
și-aduc a nicăieri.
Cafea nu beau, să nu-mi păteze dinții
un tot
Aveai acel ceva și-un șarpe în privire.
Felii de feline și fire
de fiasco subțire, toate
spiralate
pe gene
albastre, rândunele
de panică lungi și pietroase
prinse-n pupile
În miezul nopții de copil
când tot învăț bijuterii,
mai câte despre-o Indie și despre-o logică bizară
mă simt
PAL-Pal-PAL-BA-Ba-BIL;
și nu mă mai simt singură -
că am pe solzi