Miruna Gavaz

Am înțepat-o cu un pui de ac și-a sângerat albastru. Eu m-așteptam la soare, credeam că-i curge soare... Am tras-o de obraji pân-a născut din ochi o chinezoaică. Eu

Avea pe cap umbre de vise gri, pe frunte creionate-i stau felii de flori și realism și tot felul de fire: blonde-cenușii; Iar ea sârguincios pe toate le umplea, scriindu-le cu

Când noaptea cade pe păsări ca o plapumă muzica pâlpâie între măsuri de vară și inimă eu îmi așez capul pe-un leneș cu două degete și plutesc doar. Plutesc doar.

Capul lui ca o scorbură, deșert, o doză goală de Cola ceva în care veverițele își ascund ghindele sau ce mănâncă ele acum câțiva ani era un tip d-ăla îmbrăcat ca dintr-o altă eră,

Nu se lăsa gern prins în fotografii zicea că nu e el, el e în lume cu carne din carne pe carne și-atât. să se uite așa, nu îl credeam în stare cu ochi adânc, de animal în halul

mă perforezi întreagă sss incetează așterni pe mine bombe ca pături să mă tăi în cercuri, -deși ca toți oamenii cu mintea unde-ar trebui să fie, urăsc această formă- ca șablon

Să vă spun despre cum se dezbracă să vă spun cu voce tare: începe mereu cu mijlocul la sfârșit asta înseamnă că ori se trezește în miază noapte și își dez-colăcește cureaua "uitată" din

Căpșuni căpșuni căpșuni vreau de ieri căpșuni și mă gândesc numai la căpșuni de ce vă vomitați în personale scremute despre dragoste mereu? Pentru mine căpșuna-i Dumnezeu o căpșună rege

Cum mă găsesc trează și moartă în fiecare zi pe pat mă-ntreb de ce nu vine mi-a răspuns: muza mea o forțez se joacă mereu singură și mă acuză ești o mamă rea rea rea i-am

sunt o Zaharia la umor pentru că dintele-mi străluce ca zahărul candis deschidem gurile - iluminare când sunt nervoasă, mi se lărgesc nările-ntr-un hal doamne pe unde te uiți

Hibernează revelațiile în tine, mamă de s-ar trezi chiar, tot nu ar trece de maxilarele încleștate ale trecutului dansau amenințător în pas moldovenesc, ai fost nevoită să le înalți la

Părul ca un săpun portocaliu de glicerină și ochii retezați ca-ntr-un concert nebun, se-apleacă deasupra chiuvetei și prea bine știe: ciudat arată moartă, vie sau acum sau înainte, are

Acum câteva lecții, venise primăvara cu ea și două povești ciudat amenajate Prima oară prima fată și-a tăiat capul arătătorului cu cuțitul apoi capul că era șmecheră și subțire

Mă plimb prin lumini distilate în miezul nopții cu ochi de fier mă ascund în mașină ca un fetus în mamă vreau să văd cum se mestecă lumea cum se schimbă fără să trebuiască s-o ating

Avea un bretonel călcat pe ochi, cum se purta-n Marea Britanie pe-atunci. Și șosetele albe-n pantofiori de plumb care urcau fiece scară cu pași prudenți de domnișoară și cu juma' de

Se-ondulează-n concept, sus de tot pe teorie, atârnată de-o voce de-o frecvență de o transcendență transparentă, care-i vine ca idei de apă din față, cu o consistență ca de geam

Iar am uitat că pot să fac orice. Și că nu-există limite în ce-am a scrie. Când unu, do, trei, A și rimele-mi sunt prea puține, pot să m-opresc în virgule, Că poate tu nu știi să-mi

Sunt o simplă pornografie fără scop înalt ca o statuie. Exist ca să stârnesc. Sunt energie, leneșă și muză și-aduc a nicăieri. Cafea nu beau, să nu-mi păteze dinții un tot

Aveai acel ceva și-un șarpe în privire. Felii de feline și fire de fiasco subțire, toate spiralate pe gene albastre, rândunele de panică lungi și pietroase prinse-n pupile

În miezul nopții de copil când tot învăț bijuterii, mai câte despre-o Indie și despre-o logică bizară mă simt PAL-Pal-PAL-BA-Ba-BIL; și nu mă mai simt singură - că am pe solzi