Poezie
Muza mea cu gene-albastre
1 min lectură·
Mediu
Aveai acel ceva și-un șarpe în privire.
Felii de feline și fire
de fiasco subțire, toate
spiralate
pe gene
albastre, rândunele
de panică lungi și pietroase
prinse-n pupile
și haosul din lume bine-nnodat,
suspendat și uitat
tot mai sus,
în sprânceană.
Mă-ntreb
cum oare reușești
să îți apeși
cu-atâta
prof'sionalitate
animăluțele-ți bine-nchegate
din personalitate
pe trăsăturile-ți
inexplicabile?
Beteala de pe ochi
se prăbușea
pe romburile fabuloase
din podea,
amestecându-se cu urmele de toc...
Când mă uitam mai lung la tine,
împietream șarpele-n privire,
iar singura neîmblânzire
ce-ți aparținea
(și-ntotdeauna îți va aparține)
era acel ceva.
001.139
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miruna Gavaz
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Miruna Gavaz. “Muza mea cu gene-albastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miruna-gavaz/poezie/14068139/muza-mea-cu-gene-albastreComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.