Ăștia doi

când Vicky râde vreau să mă sinucid sunt bucuroasă, sunt așa de bucuroasă când nu e nimeni la ea singură e tristă nu râde nu are de ce nu mai râde ca o curvă nu tre' să-i aud râsu' jegos de curvă adoarme Vicky în camera ei de 30 de metri pătrați în patul ei negru de la Ikea și se trezește Marcus când adoarme Vicky se trezește Marcus Marcus trântește ușa și pașii lui mi-apasă în moalele capului îmi calcă pe neuronii deja spintecați și tălpile lui tălpile lui, mânca-i-aș eu tălpile alea groase, se afundă în creierul meu ca într-un pat cu apă și degetele de la picioare îmi plutesc mie până îmi ajung în coloana vertebrală și unghiile lui îmi zgârie coastele și pieptul pe dinăuntru îmi tranșează plămânii și sângele țâșnește-n mine în timp ce Marcus se-ndreaptă către bucătărie unde-și face o cafea și-o bea neagră și lasă cutia cu filtre pe masă în fiecare dimineață și fumează într-o gură linie și oarbă mănâncă șuncă și unt și calcă apăsat cu trupul lui firav nervos își apasă trupul în podea la fiecare pas spre frigider, spre aragaz el tre să plece se grăbește-nchide ușa BAM! trântește ușa de parcă-n ea ar sta cea mai frumoasă fată căreia tre să îi zdrobească fața DOARE! și atunci din dreapta mea se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma se-aude-alarma că îmi simt vaginul că se strânge și iar se dilată în ritmul sunetului și sunt încântată că măcar nu-i râsul ei e doar alarma pe care n-o aude bat tare în perete de parc-aș da în ea ce-aș vrea să dau în ea... Doamne ce-aș vrea... când se oprește bătutul se oprește alarma vine Marcus iar acasă și pune tehno dă la maxim și-ascultă un podcast