Vorbesc cu mine numai numai numai

mă perforezi întreagă sss incetează așterni pe mine bombe ca pături să mă tăi în cercuri, -deși ca toți oamenii cu mintea unde-ar trebui să fie, urăsc această formă- ca șablon folosești câțiva pistrui furați de la altcineva, mai uriaș în valoare decât mine, bănuiesc, nu? Băi, taci odată iar în găuri să plantezi dumnezei și păsări albastre „minunea are gust de ruină“ când spuneai asta bucăți scârboase de salivă se scuturau de pe tine ca de pe un câine bă tu ești tâmpită? cu omor pe buze râdeai, gemeai cu pizda goală animal lângă groapa de mine ah ah ah Bă! mă mai explodai un piculeț. Pic pic pic-uleț Știu că vrei să-mi arăți echilibrul iubirea mea sunt eu, proasto dar drumul de cărămizi galbene doare. Iar eu am rămas un întreg gol, oricum ai da-o. Tu nici măcar n-ai da-o, ce să dai? Am observat că sunt bună de nimic și m-am gândit Băi de ce să nu fiu la tot bună de nimic așa că acum fac totul prost. proasto Scrisul inclusiv și tinele și minele, insist. Și ni se scurge zeamă de oglinzi pe marginea existenței....