Miruna Gavaz

Am un soare care uită Și o lună care moare Am un creier care cere Viațamea e uimitoare. Uimitoare-n sensul tragic Ocolit, putred, amar Fraged, sângeros, ce curge În lumea

Iubesc un cerc de drum închis Amestecat c-un vis Îmi sună primăvara-n somn și intru în abis: Mă văd în sus de pe un stâlp Și mă îmbăt cu nimeni Se spală-n joacă un adânc și Gustă un

Un soare de martie privește două ciori pe stâlp lung și gri. Sunt ciorile verii venite de pe drumuri lungi și câmpii. Cerul e curat, calea e îngustă. Azi m-am uitat îndelung la o

LAURA arde azi un câine și mușcă cu dinții ușor galbeni din praz trece pe lângă gardul cinefilului și-l zgârie își trece unghiile prin păr și prin obraz și calcă pe laleaua cea mai cea și-i

a venit cu sâni mărunți și adevărul rezemându-se pe gură mov ca din western a boțit ușa cu călcâiul s-a răsfirat din pălărie îi creșteau șuvițe blonde ca o salcie din pălărie neagră

------------------------------------------- ---------------------------------------------------- ------------------------------------------------------- --------------

Trei prieteni trec dintr-o lume-n altă lume Unul zâmbește cu dinți mari și albi Una cu un pulovăr galben strâns pe cap Unul care nu vrea să atingă noroiul Aia cu pulovărul spune: - Voi ce

Să-mi dai să beau pahare de despărțire, goale să rămână împietrite pe carcasa mea de inimă - ca rădăcini înfipte în stejar, de parcă sunt din mine, din tristețea mea. Dar

Sunt un ochi întredeschis îmi crește o sprânceană sceptică prea sus cu una mă târăsc alene pe pământ și suma mea e mijlocul pe care îl detest e ca și cum nu aș clipi

Sunt o simplă pornografie fără scop înalt ca o statuie. Exist ca să stârnesc. Sunt energie, leneșă și muză și-aduc a nicăieri. Cafea nu beau, să nu-mi păteze dinții un tot

S-au scurs toate picăturile noastre de gălăgie încet încet prin trupul ei, prin trupul ei lung de clepsidră, prin garsoniera noastră soare ce-a apus încet încet cu chip acum

ești singură, albastră, goală ești dezlegată, gata să te doară spune-mi, șoptește-mi dacă vrei: ești pregătită? a fi sau a nu fi, și-a fluturat degeaba Shakespeare spada, nu asta-i

Cu-independența coagulată, repede repede repede mă lipesc de om. Greșesc de una singură, crezând că vă cântăm la unison, când defapt sunt singurul punct pe hartă. Și când mă

Oui, monsieur îmi înflorește capul azi mâine și mereu în autostrăzi lungi când mă gândesc la tine te uit greu ca o balenă de fum ce trece pe sub lună

soarele negru e pe cer uitat chiar când mă coase-n piele, vreau, vreau înapoi. mă iei? mă iei! m-ai luat? m-ai luat?! m-ai luat... ca pe-un copil albastru rău și rar și însetat,

capul s-a desfăcut în prag mototolit de vise blonde, ceruri și prostii ca o hârtie strânsă-n pumnuri de copii când ți-am bătut la ușă-n plină noapte; mi-ai turnat zâmbete din jumătăți de

Părul ca un săpun portocaliu de glicerină și ochii retezați ca-ntr-un concert nebun, se-apleacă deasupra chiuvetei și prea bine știe: ciudat arată moartă, vie sau acum sau înainte, are

mamă nu ți-am scris că nu-mi găsesc telefonu ce să fac? muncesc dorm mănânc fac chestii nu multe săptămâna asta e ultima de practică în rest tre să-mi fac mapa să-mi găsesc de muncă să-mi