Poezie
Frisoane
1 min lectură·
Mediu
Ochi galbeni ochi roşii ochi verzi ochi gri
Ori vii ori pleci ori nu pleci ori nu vii
Sunt paianjăn pe pat, pe pereți numai pânză
Am febră si-observ cum moare o muscă
O mănânc si simt cum mă transform in fantomă
Sunt neant, sunt vânt, sunt ploaie, sunt vomă,
Sunt arsă de somn cu pleoape târzii,
Ori vii ori nu pleci ori nu vezi ori nu ştii.
Simt cum fumul alb mi-amorțeşte părul,
Lupul se-nfurie şi-mi rupe cearşaful,
Nu mai sunt nici fantomă, nici paianjăn, nici vânt.
Când lucrez în creşă, picioarele-s pe pământ.
Bebeluş, bebeluş, am grijă de toți,
Când ajung acasă, bebeluşii sunt morți:
Eu sunt bebeluşul şi plâng, râd şi cad,
Mă ia Björn in brațe şi mă bagă în pat.
Sunt ca o fetiță cu ochi blânzi, făr' d-expresie,
Auto-reflecția se transformă-n regresie
Regresia se-aruncă cu mâini de depresie
Mâinile sunt de gheață şi făr' de mănuşi
Năsucul e rece, iar oamenii mulți.
03833
0
Un ritm interior febril ce induce perfect starea care generează frisoanele, iar rima (intenționat) șchioapă îi conferă un exotism abraziv dar și i detașarea de a scrie din interiorul maladiei fără intenția de a evada, un fel de cântec de leagăn pentru inadaptați cântat în surdină de Sofia Isella.