Poezie
Duminica
1 min lectură·
Mediu
Un soare de martie privește două ciori pe stâlp lung și gri.
Sunt ciorile verii venite de pe drumuri
lungi și câmpii.
Cerul e curat, calea e îngustă.
Azi m-am uitat îndelung la o muscă.
Ciorile țipă pe cer și pământ
Îmi vine un gând.
Eu gem și-apoi țip, o cioară se uită la mine.
Mi-e rușine și-aștept să-mi răspundă.
Spatele, spatele, numai asta mi-arătă,
Le-arăt spatele, spatele, mă simt condamnată
Să nu niciodată.
Musculița e lentă și eu sunt copil
Soarele se topește pe frunte senină
Ciorile îmi răspund, dar sigur nu mie
Nu-mi pasă, m-apasă un
gând.
O să fac ce fac în vis.
Mai târziu tai lemne cu toporu'
sar de pe balustrade
Sunt plină de dragoste,
noapte și moarte.
01837
0
dar ce e plăcut, e că nu se pierde sensul celor spuse
spor...la tăiat lemne! :)