Poezie
Noroc roz
1 min lectură·
Mediu
Iubesc un cerc de drum închis
Amestecat c-un vis
Îmi sună primăvara-n somn și intru în
abis:
Mă văd în sus de pe un stâlp
Și mă îmbăt cu nimeni
Se spală-n joacă un adânc și
Gustă un oribil:
Se joacă mama sus pe deal
Și tata iar o bate
Eu văd și strig și scuip și plâng
Și-ncalec cal de noapte:
Calul mă maraie mereu
Când îl privesc mai lung
Mă-închin cu coate și cu trup
Roz, umed, pe pământ:
Calului nu îi pasă
Mă târâie pe jos
M-omoară cu copite
Acuma am noroc.
01817
0
a spune totul...
Nu știu ce să zic...
L-am citit de mai multe ori
și oscilez între o mare plăcere a lecturii și
profund a-mi displace...
Nu știu nici eu cum vine asta
dar asta e senzația pe care mi-a lăsat-o...