Scrie Intră în cont

MD

Miruna Dima

Verificat

@miruna-dima

Bucurestivarfulsagetii.wordpress.com/

„“Amare foarte sunt toate cuvintele,/ de-aceea - lăsați-mă/ să umblu mut printre voi,/ să va ies în cale cu ochii închiși.” (Lucian Blaga)”

1996-2000 Universitatea București, Facultatea de Litere *licențiat Este singurul element biografic care are vreo importanță aici. În rest, mă simt acasă doar printre cărți. Mi-aș dori să vină cineva într-o zi și să-mi dăruiască o bibliotecă de poveste, undeva, la malul mării. Dar cum aceasta este o utopie, bibliotecile publice…

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ

0

Aprecieri

668

Vizite

Cronologie

Miruna Dima·5 dec. 2006

Doar atât: în marea trecere. \"Nimic nu vrea să fie altfle decât este./ Numai sângele meu strigă prin păduri/ după îndepărtata-i copilărie...\". Nu am ce-i face, revine iar și iar peste versurile pe care le citesc. Ca acestea. Care mă transpun în aceeași stare. De licăr de suflet.

Pe textul:

„învăț să merg în urma destinului" de Ela Victoria Luca

0 suflu

Miruna Dima·5 dec. 2006

Așa este: trăim ceea ce gândim, atragem întâmplările pe care le închipuim cu mintea noastră... Mai grave și mai adânci decât acele cuvinte rostite (de Valeria, aici) sunt gândurile nerostite, care ne urmăresc ani și ani și care trasează dungi adânci pe chipul destinului nostru.

Pe textul:

„Puterea cuvintelor spuse (1)" de Maria Gold

0 suflu

Miruna Dima·5 dec. 2006

Acesta este un text care m-a atras. Și l-am citit în cheia zicerii (sau a scrierii, actul de creație), gâtul acesta. Nu știu dacă asta a fost intenția autoarei, dar chiar dacă nu a fost, important este că eu am putut să-i dau o semnificație și am putut vibra la ceea ce am citit.

Pe textul:

„Gâtul meu parfumat" de Irina Nechit

0 suflu

Miruna Dima·29 nov. 2006

Eu aș lăsa titlul \"luna îmi zâmbește precum\" (fără să explicitez din titlu ce va urma), pentru că sună cumva greoi, nu știu de ce. Dar asta dacă aș fi scris-o eu :)

Pe textul:

„luna" de Djamal Mahmoud

0 suflu

Miruna Dima·28 nov. 2006

Nu e nimic altceva decât o prelungire a simțirii tale, a cuvintelor tale în mine. Nu asta este poezia? Mă bucur nespus de mult când niște versuri nasc în mine astfel...

Pe textul:

„despre începutul de pasere" de florian stoian -silișteanu

0 suflu

Miruna Dima·28 nov. 2006

Îngădui?

mâinile sunt ființe cu degete lungi
pe tâmple, nervuri de frunze
și aripi înmugurite proaspăt
din ochiul închis
planăm prin nuferii albi
nu atingem apa
doar ceasul, zvâcniri în văzduh

Pe textul:

„despre începutul de pasere" de florian stoian -silișteanu

0 suflu

Miruna Dima·27 nov. 2006

Obiceiurile vechi mor greu. Și cele legate de vinovăție și cele cu ușuratul buzunarelor, și cele cu grija ba pentru laptele vărsat (are englezul o vorbă) și pentru deștul surorii mai mici...
Decrețeii îi mai țin minte (deși eu îs mai mitită) și cozile (nu știu la zahăr, dar, fiind de la oraș, era coadă la lapte; dacă vroiai să prinzi trebuia să te scoli pe la patru, să te așezi la coadă, altfel se termina).
Așa că mi-a fost drag să citesc rândurile astea pline de umor, un pic amar, ca și viața, de altfel.

Pe textul:

„Am avut și eu zile grele…" de Maria Gold

0 suflu

Miruna Dima·27 nov. 2006

Nu știu dacă e părere de rău sau încercarea de a scăpa, deși dacă tu le simți, ele se nasc odată cu tine (cititorul). Mai degrabă o amărăciune, o mică încruntare, un pic de tristețe..

Pe textul:

„obraz în crepuscul" de Miruna Dima

0 suflu

Miruna Dima·27 nov. 2006

Apăi eu cred că vom ajunge chiar și noi arhaisme, cu timpul. Așa e mersul lucrurilor. Vom cădea în desuetudine și numai din când în când vreun visător rătăcit își va aminti de noi...

Pe textul:

„povestea cuvintelor" de Liviu Nanu

0 suflu

Miruna Dima·27 nov. 2006

Da, mă caracterizează acest fel de a fi. Mulțumesc din nou, Tamara, pentru că ai poposit aici. Și, te rog, când \"scârțâie\" (și chiar dacă nu!), arată-mi, critică, scutură-mă.

Pe textul:

„iar faci amor cu pleoapele mele" de Miruna Dima

0 suflu

Miruna Dima·24 nov. 2006

Iar revin asupra ideii că nu e nevoie de versuri multe și dense, de figuri de stil încărcate, de încifrare, de... of, de toate astea, pentru ca un poem să-ți ajungă la inimă.
Mi-amintesc acum de o polemică mai veche, mi-am mai schimbat optica, simplitate are o frumusețe a ei, pe care n-o poate nega nimeni.

Pe textul:

„prima promisiune" de lucian m

0 suflu

Miruna Dima·22 nov. 2006

cred ca \"r\"-ul asta-i un semn...

Pe textul:

„și totuși mai iubeam un bărbat" de Miruna Dima

0 suflu

Miruna Dima·22 nov. 2006

Deși sună desuet, mie așa îmi pare fragmentul acesta. Fragment de trăire, fărâmă de viață. Nu iubim decât ceea ce vedem noi, și dragostea asta a noastră e izvorul ... a tot. Și a poeziei.

Pe textul:

„mai am un singur virus prin messenger" de Maria Gold

0 suflu

Miruna Dima·17 nov. 2006

Eu consider că aici avem o poezie. De o feminitate deosebită (așa cum o știu pe autoare și din alte texte)debordantă, caldă, pe care o simți palpitând. După un astfel de text poți spune că merită, fiecare clipă de zbatere, de durere, de iubire, chin sau tăcere...

Pe textul:

„gânduri neterminate" de Maria Gold

0 suflu

Miruna Dima·17 nov. 2006

Eu am reținut versurile \"sau la ce bun să întinzi larg palmele /când scrii cu pumnii încleștați/când ai ochii acoperiți de o crustă subțire/prin care vezi creaturi\", poate pentru că ele au avut rezonanță în sufletul meu, poate pentru că deasupra porției de trufie și a apelor murdare este totuși altceva, chiar dacă foarte greu, chiar dacă aparent fără rost, știu lotusul este acolo, înflorind mereu din literele tale, din ființa ta.

Pe textul:

„moriendi lente" de Ela Victoria Luca

0 suflu

Miruna Dima·17 nov. 2006

Nu m-am putut abține să nu las un semn. Asta înseamnă că mi-a plăcut. Și mai ales prima strofă. Are o prospețime pe care nu o mai găsesc decât rareori și are o zicere domoală, aproape (e vorba doar de lucirile viselor noastre, nu?). Sper din tot sufletul să mai întind și pe viitor mâna să culeg apă din asta...

Pe textul:

„Hai Apă și tu cu mine" de florian stoian -silișteanu

0 suflu

Miruna Dima·15 nov. 2006

Ea trebuie să fie întotdeauna cu tine, trup și suflet, altfel noi ce-am mai citi? Știi, sufeltul de copil e întotdeauna mai bun, mai natural, mai pur. După ce se lovește, durerea trece imediat la vederea unui colț de cer albastru, ochii lui văd totul, și soarele și florile și vietățile pe lângă care trece. Noi uităm. De aceea e bine să existe totuși o părticică de suflet de copil ci noi, în fiecare zi.

Pe textul:

„Gânduri fără tine" de Maria Gold

0 suflu

Miruna Dima·9 nov. 2006

Una din multele toamne ale vieții noastre, un sfârșit, sau poate un început, depinde cum îl vezi, cursul oricum continuă. Îmi pare mult mai puternică și bine scrisă prima parte, cea de-a doua parcă e un pic disipată și dă o impresie de impersonal. Părerea mea. :)

Pe textul:

„Ultima toamnă" de Sorin Teodoriu

0 suflu

Miruna Dima·9 nov. 2006

Și fie ca inima ta, așa cum o știu, să împartă lumină-mprejur.

Pe textul:

„Partener în afaceri… Partener în viață… Partener în iubire" de Maria Gold

0 suflu

Miruna Dima·7 nov. 2006

Florin, știi tu, fructul oprit e întotdeauna mai dulce… Îmi place amintirea asta lăsată pe trupul alb al iaurtului, e unul din textele acelea care mă umanizează și care-mi amintesc de mine însămi. Pentru că uneori mă uit pe mine, cum cred că ni se-ntâmplă fiecăruia dintre noi.

Pe textul:

„Iaurt fără fructe" de Florin Hulubei

0 suflu