Poezie
povestea cuvintelor
1 min lectură·
Mediu
un poet iubea cu putere două cuvinte
erau cuvintele lui deși le foloseau și alții
într-o zi ele au venit la poet și i-au zis: lasă-ne
lasă-ne și-ți vom aduce DEX-ul să-ți alegi de acolo altele mai frumoase
lasă-ne, nu vezi că ne-ai tocit de atîta sentiment?
dar poetul nu le-a lăsat a continuat să le iubească
și să-și scrie cu ele poeziile pentru soție și amantă
pentru Dumnezeu
pentru oameni
pentru cele mai mărunte lucruri
și pentru beautiful natura
după un timp însă poetul s-a gîndit mai bine le-a chemat la el și le-a spus:
o.h., am să vă eliberez n-am să vă mai rostesc niciodată
sînteți libere
și astfel cele două cuvinte au devenit arhaisme
de care-ți mai aduci aminte
în clipele de singurătate
după o beție cruntă
erau cuvintele lui deși le foloseau și alții
într-o zi ele au venit la poet și i-au zis: lasă-ne
lasă-ne și-ți vom aduce DEX-ul să-ți alegi de acolo altele mai frumoase
lasă-ne, nu vezi că ne-ai tocit de atîta sentiment?
dar poetul nu le-a lăsat a continuat să le iubească
și să-și scrie cu ele poeziile pentru soție și amantă
pentru Dumnezeu
pentru oameni
pentru cele mai mărunte lucruri
și pentru beautiful natura
după un timp însă poetul s-a gîndit mai bine le-a chemat la el și le-a spus:
o.h., am să vă eliberez n-am să vă mai rostesc niciodată
sînteți libere
și astfel cele două cuvinte au devenit arhaisme
de care-ți mai aduci aminte
în clipele de singurătate
după o beție cruntă
0125.989
0
chiar și umbrele noastre devin arhaisme, chiar dacă nu sunt niciodată libere, chiar și iubirile, nopțile noastre. Nu se piered însă, nu? DEVIN!
numai bine