Gânduri fără tine

odată m-ai întrebat ce știi tu despre pierdere, maria? ce știi tu despre ea? și n-am apucat să-ți răspund vezi eu nu știu nimic acum învăț despre ea când eram copilă și cădeam plângeam apoi îmi ștergeam nasul și mă jucam mai departe azi ea se trezește cu mine în pat dimineața se duce să pună de cafea înaintea mea își face dușul cu toate șampoanele mele acelea de coriandru ba chiar își strecoară mâinile peste sâni și peste tălpile arse de drumuri peste pântec peste zi mă urmează mai ales când tac mai ales când nu e nimeni în jur mă încolțește și atunci dau fuga să-ți scriu așa cum am început viața mea ca poveste de dragoste serile ies și mă plimb uneori sper că o pot lăsa la intrare dar nu se strecoară cu mine în pat și visăm amândouă la cum baba arde și țara se piaptănă