*
toate astea în singurătate nu e niciun Mic Prinț care să pună întrebări sincere curate iar tu nu știi cum e nu ai cum deși poate suntem o armată întreagă cei cărora ni s-a întâmplat în
despre firesc
într-o lume firească nu mi-ar trebui blush cremă de zi cremă de noapte ruj, anticearcăn și tot așa pentru că stând în soare și în vânt chipul meu ar avea libertatea cerului și a
prevederi vitale
hai odată să facem ceva împotriva morții mama în pământ într-o bună zi eu și tata capătul e întotdeauna întotdeauna același și oamenii urâți fac amor bătrânii și paraplegicii hai să ne aruncăm
a rămas doar cerul
flori uscate înșirate de-a lungul aleii mi-e sufletul absent în căldura toridă lumânarea arde mută o lume prin vată distantă își stinge ecourile în osul sternului nu simt vibrația nu aud
mărțișor
pitpalac în copac viiine viine prin stamine râsul fluture seninul zborul mugure carminul plinul rază de alin chiot vântul cristalin lutul chipul mi-e calin verdele aventurin iarbă
în trecere
o porție de cartofi la mac forfota nu se oprește nici măcar o secundă toți ochii la ceas așteptând venind plecând citind ascultând la căști discutând înghițind tonele de publicitate care
existență și ceva pâine
da, dom\'le, am un trecut de disprețuit copil comunist stând cu orele la coadă la pâine tânjind după o cană de lapte sau o portocală hainele maică-mii se potriveau strâmb și le uram din toată
un pic de război
aș vrea să fiu bărbat să nu trebuiască să vorbesc prea mult să vin și să plec când vreau să-mi placă, simplu, fotbalul și femeile daaa, să mă iubesc cu ele de-a valma mi-ar plăcea să mă
intimitate
mă ard rău picioarele totul a fost prea lung azi chestii care apasă metroul uruie ca naiba la prima urcă doi par tineri dar cam fără sare bolovănoși și el și ea mă încadrează schimbă
cerșetorul eminescu
ca de obicei în metrou calicul obișnuit se legăna murmurând ceva cu o căciulă în mâini mă dureau picioarele cedasem locul doamnei cu părul alb \"cum ea pe coate-și răzima visând ale ei
îngropatul
gura e mută și ochii tac sub sprâncene cuta stă la pândă ca o pisică fățarnică gata de atac nimic nu se mișcă aerul înlemnit nici măcar nu respiră pentru că în adânc departe tocmai pe
scepticilor mei
îmi miroase părul fain a proaspăt spălat nu mi-am pus azi colierul am preferat rochia albă lungă picioarele goale și eșarfa cu flori mirosind a parfum vechi mulțumesc, nu am nevoie de
tihnă
prietenul meu tace cu ochii închiși se lasă în voia atingerii unde de pace realitatea suspinul complet duse atâta duioșie în blana lui caldă
timp înapoi
mă strecuram vara în patul bunicii. ea citea. filele întoarse erau cântecul meu de leagăn semn că toate-s la locul lor începând cu mine acum nu mai aud pagini de carte întoarse... în al cui
Amintește-și Crăciunul
Deschide ușa creștine C-am venit și noi la tine În toți anii care vine... Așa sună un colind în gura unor puradei care încearcă să mai scoată niște bani de la călătorii agasați ai metroului
de aceea
pentru că îți miros brațele a fum marinar celest aplecat prea mult asupra coșului pentru că tușești ca bunicul înainte să moară – spui tu și lepezi astfel cuvintele grele care poate te
text terapeutic
aș vrea doar să-mi dai pace și icoana ta zdrobitoare să se îndepărteze odată de irisul meu... copilăria e de mult agățată-n cui, alături de micile minciuni pe care le ghiceai. azi, nici tăceri
ferecări
mai îngrop vreo două sentimente mâine o să se ivească iar o să le-alung cu mâna, ca pe gâze mai înghit câte-o lacrimă o, da domnule analist diagnostic corect nu știu dacă și al ei e
prietene
mi-amintești gesturi simple căzute prin praf gustul pâinii rupte în două coatele aproape același colț de masă paginile cărților din mână în mână regăsirile praguri mereu deschise sticla de
portret
cântai la chitară atunci îți plăceau merele verzi și chiotul țiganilor călare mai admirai vreun picior zvelt de fată cum ai privi o petală sau un nor la soare te încruntai puțin nu credeai tu tot ce
msn :)
mi-e dor de un pahar de vorbă o șuetă o atingere o snoavă pe messenger despre vieți supărări amăreală bucurii surprize și temeri ne îmbrățișăm râdem mai chicotim emoticonuri ne întâlnim doar
portret
îmi pare o femeie străină cu arcadele bine așezate fără prea multe urme de riduri doar idei bine înfipte niște fire de păr alb scoase de nu-știu-cine dibuiește drumul cu palmele spatele drept
Praf pe genele timpului
Ziceai că-mi miroase părul a tutun proaspăt râșnit. Râdeam atunci, și-ți spuneam că așa vrei tu să crezi, părul meu nu miroase a nimic, și-a uitat parfumul pe cearșafurile iubirilor vechi. Aș fi
O confesiune
Nu-mi știi zâmbetul când văd un copil frumos alergând pe stradă sau un puiandru de câine lingând mâinile stăpânului. Nu-mi știi nopțile când mă plimb tăcută sub lumina întunericului, adunând clipe
Ceilalți
Răbdare, înțelegere, încercare? Prostii! Firește că tu, vlăstar perfect, firesc și întreg ești deasupra acestora! Zeflemeaua, secera și mascara sunt la o zvârlitură de noroi. Ochii mei triști,
