despre firesc

într-o lume firească nu mi-ar trebui blush cremă de zi cremă de noapte ruj, anticearcăn și tot așa pentru că stând în soare și în vânt chipul meu ar avea libertatea cerului și a copacilor frumusețea lanurilor grele de grâu și mirosul ierbii într-o lume normală mi-ar fi de prisos vopseaua de păr sutienele bijuteriile la modă pantofii cu toc cele șaptișpe perechi de blugi și zecile de fuste cloș topuri și pantaloni cu dungă pentru că iubind alergând după fluturi crescând copii sau plivind legumele trupul mi-ar fi asemenea florilor sau buruienilor fiecare înălțată de la pământ cu rostul ei mai strâmbă sau mai dreaptă cu frunze ascuțite sau rotunde după cum a lăsat-o dumnezeu pe lume într-o lume aievea aș putea să strig și să mă înfurii îngrozitor să plâng să suspin să îmi fie teamă să fiu încruntată ba aș putea și să fiu îngândurată să visez orice și oricând să fredonez melodii în gura mare să dansez în ploaie și să scriu poezii în căușul palmei pentru că trăind printre arbori izvoare și poieni domoale nu mi-aș uita omenescul curgerea firii mele de fiică a pământului ar fi nestăvilită lăsată să fie cum după noapte e ziuă și după viață moarte după ciută un lup și după oceane deșerturi