*

toate astea în singurătate nu e niciun Mic Prinț care să pună întrebări sincere curate iar tu nu știi cum e nu ai cum deși poate suntem o armată întreagă cei cărora ni s-a întâmplat în cotloanele minții e diferit pentru fiecare slăbiciunea și încremenirea și speranțele deșarte atunci nu aveam prieteni imaginari ce singură trebuie să fi fost mi-amintesc doar o gură uscată o bortă care mă-nghițea zice lumea că sunt retrasă că mă țin deoparte probabil că da atunci nimic nu venea firesc lucrurile nu curgeau unele din altele ci aveau un circuit al lor dement care lua mereu prin surprindere nu, nu poți ști oricât de aproape de carnea mea ai fi rămâne o insulă a minții mele o formă ciudată o umbră ascunse vederii azi am înțeles poate și nu mai învinovățesc pe nimeni azi toate sunt așa cum trebuie dar nu-ncerca să afli punțile-s rupte demult și de fapt, dacă ne gândim bine aici nu e nimeni