Poezie
prejudecată
1 min lectură·
Mediu
Don't get me wrong
sunt copilul unei mame care
pare-se m-a vrut
dar n-a știut sau n-a putut
car după mine o lipsă care nu s-a ostoit niciodată
o singurătate cronică chiar și-n prezența celorlalți
căci simt la secundă momentul în care dispare prezența
chiar dacă trupul e încă acolo
momentul în care vin demonii
toate fricile sau isteria
așa că da
pun întrebări nasoale
când l-ai făcut nu te-ai gândit
dacă nu poți nici măcar să ții capul drept
nu știi să respiri pentru tine
nu poți aduce apă de izvor
cum crezi că...
o, da, așa e
vorbește rana
căci am știut de foarte devreme
că umerii mei sunt prea aduși
și lumina se bate rău cu întunecimea
și nu am vrut să mai aduc pe cineva
în lupta asta pe care parcă o pierd mereu deci da
don't get me wrong
dar te judec și întreb
e o fântână de fiere aici
și nu-mi pasă
nu scapi așa ușor
021.239
0
nu știu dacă se judecă dintr-o prejudecată
ori prejudecățile au dus la scenariul prezentat
textul pare mai degrabă bun de pus pe acorduri de chitară, cu ceva modificări
de ex.
sunt copilul unei mameee
pare-se m-aaa vruuut
n-a știuuut sau n-a putuuut…
spor!