La mâna a doua
e nevoie de un text la mâna a doua că întâiul era prea frust și vorbea de copii striviți sub povara părinților de zilele în care vrei să te așezi pe jos și să rămâi acolo să nu te mai
prejudecată
Don't get me wrong sunt copilul unei mame care pare-se m-a vrut dar n-a știut sau n-a putut car după mine o lipsă care nu s-a ostoit niciodată o singurătate cronică chiar și-n prezența
înserare
de-aici se vede amurgul mă mângâie posesiv pe creștet devin tot mai mov, figura mai pală, ridurile din ce în ce mai adânci, mă-mbrățișează sufocant îmi îmbracă pulpele în ruină și sufletul în
mugurii clipelor
zburătăcită pe aripile zilelor învârtindu-mă de la o intenție la alta printre toate lucrurile ce cresc prin viață multe din ele fără sens ocupată cu spartul stalactitelor din inimă întoarse
poveste de trezit
aș vrea să fiu portar toată lumea m-ar saluta dimineața, poate chiar mi-ar povesti despre copii, dureri omenești și leacuri, aș putea privi umbra copacului mutându-se de-a lungul zilei în
contururi
tocurile care fac mersul să pară nesigur fustele care par să ascundă vreun secret oare asta înseamnă să fii femeie părul lung netăiat amintind poate de alte vieți cu indieni și stânci
aniversare
nimic nu mi-e clar din mine parcă aș recunoaște cumva doar mâinile sau măcar felul în care țin pixul mi-ar plăcea ca îndărătul coperților să fie un pântec imens de volume de versuri să fie
poetu'
poetu’ cică era șomer și viața i se desfășura în linii sincopate printre lipsa banilor de chirie certurile cu cei sus puși și chiștoace arse direct pe masă mă tot întreb de țigări de unde
aștri stinși
oare toți părinții sunt niște oameni străini cu credințele lor gânduri ascunse o scrisoare veche a mamei cine e aceea parcă nicicând nu am pătruns în gândurile ei realitatea alta pentru
dincolo
copacii albi pădure mută sub zăpadă sufletul celor duși mă apasă cu amintiri și regrete sub ramurile lor. nu știu unde-s sunt ca fata cea autistă știe cineva unde s-a dus? unde se duc după
eliberare
iarăși răsărit brutal pe chipu-i prăfos - desface șaua
dust to dust
acum îmi lipsește mirosul de tutun pe stomacul gol pe care îl uram - mereu te găseam în bucătărie cu țigara aprinsă și undeva-i un gol ce se ascute uneori noaptea sau mă pândește în
ceață
ceață pe cărare peste mări și zări la doi pași nimic inteligibil un scrâșnet înăbușit în stern și nu pot să spun de ce soarele îl știu și mâna clară a maestrului și totuși printre ghemuri
pictură naivă
doar oamenii pot inventa cântece și încerca să fie un fel de păsări de greieri doar ei pot face flori din hârtie și apă din pământ sau ceva cu niște pensule un zâmbet de Mona Lisa și mai
istovire
în măruntaie bate un vânt dureros de stepă aduce cu el ciulini prea ascuțiți nisip și urme de sânge ochii mi-au încremenit pe un apus pe care nu-l pricep soarele, chinuitul, se duce deși nu
on the road
șoseaua se-ntinde orbitor sub pleoapele răsfățate nu dorm dar încerc prelungirea visului spre aerul din jur el în stânga mea conduce și mă apără de umbre o străfulgerare: oare cine a
dear terapeuții sunt în vacanță
dear terapeuții sunt în vacanță așa că ce-ar fi să ne trăim naibii viețile fără rahatul ăla de facebook teve și tot restu’ prea multă melodramă spleen, beton și peturi aruncă-ți hainele ce
antagonică
și dacă ești femeie în clipa iubirii te frângi oasele tale delicate de luptător cu sabia neascuțită îți ies prin piele prin coșul pieptului și dacă ești femeie împlinirea înseamnă să te
dragoste
aproape niciodată nu e cum vrem afecțiunea schimbată de-o mânie care nu-i a noastră o umbră veche pogorâtă din senin obiecte transformate în jur cerul cade în lacrimi pe coșul
identitate disociativă
se pare că poezia e bună numai amară mereu picioare târșâite voci înecate în fum copaci ce duc greutățile iernilor fără de sfârșit se pare că în secolul ăsta evantaiul pictat râsul unei
un bilanț
nu știu să primesc un compliment să mint frumos să merg pe bicicletă - am impresia că am început cu învățatul puțin cam târziu nu pot să fiu languroasă - aleg cămăși largi picioarele
cititul în timpul mesei
cândva aveam acest obicei gustul mâncării schimbat apucături de adolescentă singură alții aveau duminici în familie eu aveam cărțile pâinea noastră cea de toate zilele am citit și azi în
desfrunziri
lipsa completă a vălului porumbel dezgolit în timpul zborului sau inima ca o radiografie ori chiar mai mult - întocmai ca la operația pe cord deschis și încă piciorul de tot desculț în
canadiana
mi-am luat o canadiană s h dacă nu știți ce înseamnă să nu vă scandalizez: la mâna a doua da, noi ăștia mai purtăm haine moștenite de la alții am găsit în buzunar un breloc cu ren
