prietene

mi-amintești gesturi simple căzute prin praf gustul pâinii rupte în două coatele aproape același colț de masă paginile cărților din mână în mână regăsirile praguri mereu deschise sticla de vin dată mie deși știi că nu o vom bea împreună zâmbetul ștrengar de sub pleoape ca un fel de a spune știu nebunia sărutului sau teama prăpastiei clipa împărțită pe umeri aceeași culoare razele vieții salcâmul înflorit în fiecare din noi cu ramurile legate ca în povestea celor doi copaci împletiți