existență și ceva pâine

da, dom\'le, am un trecut de disprețuit copil comunist stând cu orele la coadă la pâine tânjind după o cană de lapte sau o portocală hainele maică-mii se potriveau strâmb și le uram din toată inima - ca și pe posesoare uneori – și, da, firește, și prezentul insignifiant un mic apartament nu foarte-n centru n-am copii, n-am cont în bancă nu tu gresie la baie văruială mobilă fasoane și tot restul și ca și cum n-ar fi de-ajuns nu-mi aranjez sprâncenele jeanșii și fustele la mâna a doua urăsc ideea de make-up umblu cu părul tăiat și nu am învățat în juma\' de viață să zâmbesc naibii de conveniență și-atunci mă-ntreb date fiind toate astea ce mama mă-sii cauți tu aici du-te în lumea ta de cristal fabricată de alții și lasă-mă să-mi văd de trăit de iubit și alte prostii neînsemnate