gânduri neterminate

nu mai port metale prețioase în mine mi-am lăsat părul să crească să te-nvelesc bărbatule când dormi cu mine mi-am lăsat mâinile albe să-mi privești sângele cum se strecoară bucuros că scapă de inima mea și se duce în tine * mi-am lăsat ochii deschiși adevărului care nu cere martori nu pot iubi mai mult sau mai puțin iubirea este iubire și nimic altceva la fel cum nu pot purta un prunc în pântecul meu pe jumătate tu poți plăti în aur și argint o datorie la străini spre mine datorii doar în iubire ai la fel cum nu spune mormântul și oceanul eu n-o să spun vreodată că-i destul la fel cum puterea copacului vine din rădăcină puterea mea vine din tine bărbatule aripile mele nu sunt de-mprumutat la fel cum nici înțeleciunea ta nu-i de vânzare * am învățat secretul bucuriei trebuie să fie scurtă ca fulgerul