învăț să merg în urma destinului

\'oamenii își plimbă destinul
pe o bandă rulantă
în sens invers
coboară mereu o moarte
a numaiștiucui\'
viața trăită pe bandă rulantă nu lasă \'loc de întors\'.
sângele pus la uscat din copilărie arată implicarea totală a ființei tale, care nu înseamnă și dăruirea necondiționată
\'i-am spus
nimic nu va mai fi la fel
nimic nu va avea aceeași simplitate

iubește acum tu\'
ela, numai bine

Parca in acest poem ai gasit un limbaj foarte natural.
Prima strofa parca o vad mai bine la un final de poem, e bine ce mai . :)

Si finalul ti-a iesit.

oamenii coboară mereu o altfel de moarte pe dinăuntru, numai viața se coboară prin viață mai târziu, poate uităm să o chemăm cu pace cu tot, iar apoi pe benzi rulante mai trec pe lângă nori și îngeri cu sfaturi


mie nu mi-a spus nimeni că simplitățile vor fi zbateri de inimă...

cu drag,
pierre

Ștefan, pentru desprinderea necondiționată din fluidul copilăriei și căutare de sens.

Dan, pentru că ai apreciat simplitatea aceasta, uneori simt nevoia de a lăsa toate învelișurile cuivntelor deoparte.

Nicolle, frumos ai spus: \"numai viața se coboară prin viață\". Voi reține. Da, simplitatea e o zbatere de inimă, în acordaj cu inima cerului.

Ela

Doar atât: în marea trecere. \"Nimic nu vrea să fie altfle decât este./ Numai sângele meu strigă prin păduri/ după îndepărtata-i copilărie...\". Nu am ce-i face, revine iar și iar peste versurile pe care le citesc. Ca acestea. Care mă transpun în aceeași stare. De licăr de suflet.

Oho, da, ai surprins bine starea. Mulțam pt acele versuri. Nu le aveam.

Ela

E un fel de-a trânti ușa prin poezie. Partea tare e că poimul dă speranțe cât se poate de clare că ușa odată trântită dă speranțe să fie descisă imediat scââââââââârțâââind pentru o privire strategică în urmă. Altfel nu s-ar fi fost acel \"scriu despre mine /la întâmplare\" Întâmplarea face ca ușa să rămână mereu întredeschisă. Felicitări!

Mulțumesc pentru că desprins din întâmplarea de a mă scrie deschiderea spre rost.

Ela