Miruna Dima

Atâta vreme cât cineva s-a întrebat care e de fapt prejudecata și de unde a plecat, textul și-a atins scopul.
Referitor la punerea pe acorduri de chitară într-o variantă, să îi spunem, mundană sau facilă (evident, eufemistic vorbind), simplificarea respectivă e în ochiul cititorului.

Mulțumesc de treceri și păreri, a trecut mult timp de când nu am avut atâtea comentarii la un text. Mulțumesc tuturor de observații, in general. Da, și-urile și ci-urile acelea nu sunau bine in context, am modificat puțin. In rest, ca suntem de acord sau nu e chestiune de opinie personala... Bine ca am reusit sa transmit ceva, indiferent cum a fost primit.

Mulțumesc de semn. Si de ...eliberare.

O poți numi dragoste. Sau singurătate. Sau înstrăinare. Ori rupere. Și încă în câteva moduri. Îmi place textul, în afară de ceea ce transmite, are o aerisire, o spațiere, unde încap și gândurile și simțămintele mele de cititor.

De trecere și aprecieri.
Paul: nu știu cât de reușit e textul, dar dacă am reușit să transmit starea, atunci mi-am atins scopul.
Diana: contactul uman, de care vorbești, există întotdeauna în noi, cât de însingurați sau eșuați am fi...

Eu nu sunt dintre comentatorii cu argumente și hermeneutică și teorii și intertextualitate... atunci când îmi place ceva.
Eu sunt dintre cititorii cuminți, care stă cu volumul/cartea/ poezia în brațe și rămâne poate pe gânduri, sau simte că semnele alea pe hârtie sunt tocmai pentru el, sau, nu știu, recitește , oricum ar fi, reacționează cumva la text. Și zice, da, uite, asta mi-a plăcut, m-a atins, vorbește cu mine și despre mine. Te mai citesc uneori și genul ăsta de poezie a ta(probabil sunt puțin desuetă) transmite :)

Da, exact ceva de stare este, unul din foarte puținele texte pe care l-am scris dintr-o suflare. Cele multe sunt cele care doboară... Se mai întâmplă uneori.

Mulțumesc de sugestii, e multă vreme de când cineva nu a mai venit cu tipul ăsta de comm.
O să revăd textul după ce se \"așează\" puțin (e unul din cele scrise dintr-o suflare). Dar plecare ... care sigur nu sună bine.
Cu aceleași gânduri bune,

Poemul nu prea are cum să aibă talent, că e inanimat, știți...
Mă bucur că v-ați spus părerea, dar am o întrebare: sunteți specialist în morfologie, ceva? Vă informez pe această cale că DOOM-ul acceptă ambele variante, atât \"ulcior\", cât și \"urcior\", ambele având aceleași sensuri.
Tot așa, ca \"apropou\".

Păi eu nu am venit la salonul de invenții :) Și pilda tot nu o înțeleg.
Ce ar fi Parisul în contextul nostru? Că știi, mi-ar plăcea să dau o fugă până acolo, să mă mai luminez și eu la minte, să am la ce mă uita, de la cine învăța, ș.a.m.d.

Te rog să îmi spui ce concluzie ar trebui să trag eu de aici. Ai făcut acest comm cu un scop. Care e acela? Ce înseamnă acest \"prea seamănă\"? Mă acuzi de plagiat? De lipsă de originalitate? De \"copiat\"? De ce anume?
Atunci când scrii, și asta se aplică pentru zilele noastre dar și pentru acum 100 de ani, foarte greu ai să reușești să nu calci urme ce au fost înaintea ta (că o țin pe-a mea cu urmele, știu eu de ce). Nu cred că e cazul să reproduc aici idei, polemici, istorii despre originalitatea în literatură.
Bun, și atunci? Textul meu are în miez altceva, nu relația cu Dumnezeu. Mai mult, chiar și \"premisa\" e alta: e un joc de spațialitate, să zicem, de aproape, de departe, ideea că două linii paralele se întâlnesc totuși la un moment dat...
Și încă ceva, recunosc: știam ceva de o parabolă cu Isus, care cărase pe umeri omul care nu vedea decât un șir de pași (poemnul de mai sus nu-l citisem). Dar mi-am amintit după ce am scris textul, pentru că, pur și simplu, am plecat de la altceva.
Revin: care este partea \"constructivă\" a comentariului de mai sus?
Mulțumesc.

Nu prea știu de ce nu îți pare consecventă băutura ingerată cu tristețe, și asta e o parte din mine, la fel ca celelalte, cearcănele, greșelile...
Dialogul poate fi calin sau nu, am ales aici să fiu \"blândă\", dar sunt și ziceri când tonul e altul. Cu totul altul.

LIM: Nu aș fi crezut că un bărbat se poate regăsi în cuvinte de ale mele, dar probabil uit, uneori, că întâi de toate suntem oameni, și apoi suntem bărbați și femei, mame, copii, iubiți... Mulțumesc de com.

Ottilia Ardeleanu: mi-ar plăcea ca monologul să devină un dialog, cât de mic, cu cel ce citește, cum s-a întâmplat acum.

Îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru aplecare.
În primă variantă, acel \"hm\" era \"ha\", numai că am optat pentru titlul respectiv și nu mai mergea. Mă mai gândesc.
Cât despre sugestie, este foarte bună, o voi pune în practică.

Mi-ai înseinat ziua, demult nu a mai \"intrat\" cineva așa departe într-un text de-al meu.

Da, emoție de toamnă... Din afară sau dinăuntru. Mulțumesc.

începe în septembrie
sau poate atunci se termină
și începe altceva
ascuns în spatele unei clavicule
în tremurul unui surâs
în palma deschisă a unei lacrimi

se perindă pontoane
țărmuri de mări
suflete prea-pline
și multă tăcere

și începe
în orice minut începe
altceva

altminteri...


La mulți ani!

Mereu te găsesc pe textele mele, mi-era dor...
Am să schimb \"apa\". Mai exact, o voi elimina complet.
Mulțumesc.

Mulțumesc de semn și iertare pentru reply-ul târziu. E una din puținele texte în care am îndrăznit o versificație de acest gen, pentru că de obicei nu găsesc \"sonul\" corect.

Nu atât de direct, am mai schimbat puțin...

Mulțumesc de aprecieri. Soarele nu întreabă și există cumva dintotdeauna (în măsura în care putem vorbi de totdeauna) și va fi mereu, independent de noi...

Nu stridență, domnule Gherman, este ostentație acolo și are și aceea scopul său.