Poezie
au!
1 min lectură·
Mediu
nu, nu
sunt convinsă că nu știi
uneori chiar simt că dacă pocnesc
capul de perete
se clintește
ceva se clintește
se lărgește camera
ori poate orizontul
cade lumina altfel
sau plafonul e mai deschis la culoare
ai dreptate câteodată
mi se pare că e implacabil
de beton armat
ca în versurile adolescenței
\"loc de dat cu capu\' \"
nu iese nimic bun de aici
dar uneori simpla mișcare
smulgerea, înțelegi tu?
sminteala de a forța o limită
de a urla mai tare decât poți
infamia de a sparge bariere
da, toate astea rup chestii din soare
***
ar trebui să ne ținem gura
noi ăștia care stricăm
nu se vorbește despre așa ceva
susceptibilitatea
orele furibunde care se scurg fără somn
liniștea din lacrimi
după ce suferința e adusă cumva
în corpul lovit sau mutilat sau
gândurile care vin încontinuu
ca picăturile chinezești
diminețile
îmi aștern aripile de porumbel
machiajul de scenă
zâmbetul învingătorilor
și nu știu dacă după fiecare moarte din asta
sunt mai aproape
ori ba
024038
0
apoi:
diminețile
îmi aștern aripile de porumbel
machiajul de scenă
zâmbetul învingătorilor
o actriță de la prima oră, pregătită cu haine noi, masca de rigoare. interesant.
ultima strofă destul de soft, primul vers e puternic, dar cele două estompează prin fragilitate.
încerc o sugestie:
nu știu dacă după fiecare moarte din asta
sunt mai aproape de tine, aș renunța la enumerație și aș înlocui cu altceva. vezi tu. mie mi-a plăcut.
mcm