pe nisip

cu poemul asta, al lui Ademar Baross

Pași pe nisip

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate...

Te rog să îmi spui ce concluzie ar trebui să trag eu de aici. Ai făcut acest comm cu un scop. Care e acela? Ce înseamnă acest \"prea seamănă\"? Mă acuzi de plagiat? De lipsă de originalitate? De \"copiat\"? De ce anume?
Atunci când scrii, și asta se aplică pentru zilele noastre dar și pentru acum 100 de ani, foarte greu ai să reușești să nu calci urme ce au fost înaintea ta (că o țin pe-a mea cu urmele, știu eu de ce). Nu cred că e cazul să reproduc aici idei, polemici, istorii despre originalitatea în literatură.
Bun, și atunci? Textul meu are în miez altceva, nu relația cu Dumnezeu. Mai mult, chiar și \"premisa\" e alta: e un joc de spațialitate, să zicem, de aproape, de departe, ideea că două linii paralele se întâlnesc totuși la un moment dat...
Și încă ceva, recunosc: știam ceva de o parabolă cu Isus, care cărase pe umeri omul care nu vedea decât un șir de pași (poemnul de mai sus nu-l citisem). Dar mi-am amintit după ce am scris textul, pentru că, pur și simplu, am plecat de la altceva.
Revin: care este partea \"constructivă\" a comentariului de mai sus?
Mulțumesc.

prin 1917, un taran dintr-un satuc izolat din Franta, venea la salonnul de inventii de la Paris cu o inventie uluitoare, vehiculul sau cu doua roti si pedale pentru propulsie. Ajuns in Paris a vazut ca de fapt bicicleta sa fusese deja inventata... (asta poveste este adevarata).

Păi eu nu am venit la salonul de invenții :) Și pilda tot nu o înțeleg.
Ce ar fi Parisul în contextul nostru? Că știi, mi-ar plăcea să dau o fugă până acolo, să mă mai luminez și eu la minte, să am la ce mă uita, de la cine învăța, ș.a.m.d.