Poezie
20092009
francesca și lumea de sus
3 min lectură·
Mediu
simetrie neașteptată, francesca, așa cum îți amintești că sunt, esențial. cred că nici tu nu mă mai cunoști așa cum sunt astăzi. vara asta nu m-ai privit, nu m-ai atins. și multe s-au transformat, într-o alchimie vitală. multe au trecut. a venit și septembrie, trece și el, mă vei întâlni curând. așa cum sunt acum, nu m-ai întâlnit niciodată. gura prea bine prinsă, atât, asta nu este azi în ordinea lucrurilor. și asta spune mult despre tăceri și absența re_mușcărilor. asta spune mult și despre inutilul fărâmării, al înghițirii. cred că în ziua aceea, la brighton, înfășurată în mătase și cașmir, izbită de ocean, am înțeles ce mai aveam de ascuns sub pietre. o îngropare, cumva, francesca, de care nu m-am simțit în stare de când mi-am îngropat mama. aici nu a murit însă nimeni. nu în povestea asta. doar septembrie a început cu o moarte, dar nu despre ea tac sau vorbesc acum. nu despre ea.
acum scriu despre ascunderea mea în celălalt, ghemuită sub claviculă. acolo am stat doi ani, chiar trei. numerele nu dau înțeles neînțelesului, de aceea nu le mai înconjor, nu mai privesc sub ele. ascunderea mea, să pot simți fiecare tresărire. și aerul îl respiram odată cu respirația din ceilalți plămâni. și, când nu exista, eu trebuia să exist. cel mai absurd într-o nemoarte este că nu e nici viață. nu mă întreba de ce nu am ales sternul. sau imediatul coastelor, sau pumnii, sau locul din spatele genunchilor. nu mă întreba nici de ce nu i-am ales inima ca ascunzătoare. avea sau nu avea, nici asta nu chestionăm acum. certissimo, avea. bătea ceva prin jurul meu, așa cum la brighton se izbeau între ele schelele pontonului ars.
și, oricum, în inimi nu mă mai pot ascunde, francesca, de când a mea are alt ritm, poate prea fragil, și nimeni nu trebuie să îmi semene în aritmia asta, nu pot avea pe niciun pietriș al conștiinței posibile și imposibile sincopa celui în care mă scufund. nu inimi caut eu, francesca, doar suflete. asta nu știu dacă avea. posesiunile acestea nu sunt cum roca înnegrită pe care te așezi înainte de a aluneca în ape reci.
despre suflete eu nu pun întrebări, eu tac. fiindcă mi-a rămas văzul din spatele văzului. și cuvântul care nu apare de nicăieri, când celălalt își scutură de spaimă clavicula. de o spaimă a morții. deși l-am liniștit de atâtea ori că nu moartea, nu, nu moartea ne înspăimântă, ea doar există. noi nu, noi simțim că nu. și asta apasă direct acolo, în suflet. cum veneau talazurile direct peste corpul meu rigid și-l ridicau. prea sus. într-o asimetrie așteptată, francesca, așteptată mereu.
095.164
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 443
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 4
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “20092009.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13907416/20092009Comentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPIPIoan-Mircea Popovici✓imi pare rău. 20092009 este o repetiție. simetrie ar fi 20099002
0
ELmircea, stiu. de aceea in final e scris asimetria asteptata mereu. si tocmai fiindca vizam si (a)simteria si repetitiile totodata.
douazecianouadouamiinoua a fost primul titlu.
ela
douazecianouadouamiinoua a fost primul titlu.
ela
0
AMte-ai schimbat:)
ai adoptat si tu tonul autobiografist daca exista asa cuvant cred ca exista daca exista douamiism de ce n-ar exista autobiografism dar nu de asta am intrat ca sa vb de curente ci sa-ti spun ca te prinde bine schema asta cu notatii realiste lipsite de pudori poetizante
imi placu ca sa zic asa :)
ai adoptat si tu tonul autobiografist daca exista asa cuvant cred ca exista daca exista douamiism de ce n-ar exista autobiografism dar nu de asta am intrat ca sa vb de curente ci sa-ti spun ca te prinde bine schema asta cu notatii realiste lipsite de pudori poetizante
imi placu ca sa zic asa :)
0
GG\"nu moartea, nu moartea ne înspăimântă, ea doar există.
noi nu, noi simțim că nu\".....uuuff!!
eu am cam rămas mută.
talazul ăsta introspectiv, revărsat prin toată feminitatea și sinceritatea fără echivoc, e dur. cam zdruncină oarece..
noi nu, noi simțim că nu\".....uuuff!!
eu am cam rămas mută.
talazul ăsta introspectiv, revărsat prin toată feminitatea și sinceritatea fără echivoc, e dur. cam zdruncină oarece..
0
DMse strâng anotimpurile
în șarmul ei -
floare de toamnă
mai pe românește,
la mulți ani!
fericiți. luminoși. plini de poezie.
în șarmul ei -
floare de toamnă
mai pe românește,
la mulți ani!
fericiți. luminoși. plini de poezie.
0
MDîncepe în septembrie
sau poate atunci se termină
și începe altceva
ascuns în spatele unei clavicule
în tremurul unui surâs
în palma deschisă a unei lacrimi
se perindă pontoane
țărmuri de mări
suflete prea-pline
și multă tăcere
și începe
în orice minut începe
altceva
altminteri...
La mulți ani!
sau poate atunci se termină
și începe altceva
ascuns în spatele unei clavicule
în tremurul unui surâs
în palma deschisă a unei lacrimi
se perindă pontoane
țărmuri de mări
suflete prea-pline
și multă tăcere
și începe
în orice minut începe
altceva
altminteri...
La mulți ani!
0
NAun poem ca o lama densa a unui val de lirism greu de stapânit
acest val spinteca viata ,maruntaiele
acest val de semne este strigat,bocet ,\"lamentation \"si deseneaza pe plajele vietii,în nisip, chinuitoare semne de interogatie ,adevaruri si neadevaruri insuportabile,grele
un mod nou de varianta a poemului în proza ,interesant
atentie :primul cuvânt al textului este scris gresit:simetrie si nu simterie
acest val spinteca viata ,maruntaiele
acest val de semne este strigat,bocet ,\"lamentation \"si deseneaza pe plajele vietii,în nisip, chinuitoare semne de interogatie ,adevaruri si neadevaruri insuportabile,grele
un mod nou de varianta a poemului în proza ,interesant
atentie :primul cuvânt al textului este scris gresit:simetrie si nu simterie
0
OPEu cred ca acest text liric a atins un apogeu al complexitatii atat tehnice cat si sentimentale. Totul se alimenteaza din resorturi interioare foarte puternice, care fac acest poem sa poarte o amprenta personala, inconfundabila.
Observ un ermetism, o structura care se hraneste din ea insasi, un lirism sincer cu conotatii reale ceea ce prinde foarte bine intregului.
Dar sincera sa fiu cel mai mult m-a impresionat senzatia asta pe care o lasa intregul poem si anume de pierdere, de acceptare, de tacere.
Observ un ermetism, o structura care se hraneste din ea insasi, un lirism sincer cu conotatii reale ceea ce prinde foarte bine intregului.
Dar sincera sa fiu cel mai mult m-a impresionat senzatia asta pe care o lasa intregul poem si anume de pierdere, de acceptare, de tacere.
0
ELalexandru, am mai scris uneori așa, schimbarea e mai mult de formă, de expresie, cel mult de directețe a discursului diaristic (că doar și ditamai marii și-au permis asta, io ditamai micul de ce să nu)
gena, să nu amuțim decât din când în când. și când vorbim, să vorbim deschis, și-așa prea multă risipire în vânt.
cristian, mă gândeam ce floare de toamnă aș alege. desigur, crizantema. albă.
miruna, în orice minut încep și se sfârșesc atâtea lucruri încât nici nu mai știu dacă matca în care curgem este îndeajuns.
angela, e bine că nu e plumb, ci e talaz. o mișcare vie. un întreg de apă sclipitor. fiindcă primește și dă mai departe lumina. solară. și nu numai. (am corectat, merci. nici măcar nu văzusem, nici nu cred că aș fi.)
ionelia, resorturile acelea țin în tensiuni înalte, atât cât să nu se producă rupturi. tensiuni necesare. vitale. și pentru text, și pentru autorul lui.
mulțumesc frumos, eu și toți cei patruzeci de \"hoți\" ai mei
ela
gena, să nu amuțim decât din când în când. și când vorbim, să vorbim deschis, și-așa prea multă risipire în vânt.
cristian, mă gândeam ce floare de toamnă aș alege. desigur, crizantema. albă.
miruna, în orice minut încep și se sfârșesc atâtea lucruri încât nici nu mai știu dacă matca în care curgem este îndeajuns.
angela, e bine că nu e plumb, ci e talaz. o mișcare vie. un întreg de apă sclipitor. fiindcă primește și dă mai departe lumina. solară. și nu numai. (am corectat, merci. nici măcar nu văzusem, nici nu cred că aș fi.)
ionelia, resorturile acelea țin în tensiuni înalte, atât cât să nu se producă rupturi. tensiuni necesare. vitale. și pentru text, și pentru autorul lui.
mulțumesc frumos, eu și toți cei patruzeci de \"hoți\" ai mei
ela
0