unde ești?

se spune că în funcție de unde și cum bate vântul mai tare se așează civilizațiile.
aici inima este cea care are nevoie de orientare. și nu e tocmai simplu. Dumnezeu mai înțelege după ce criterii ne așezăm teritoriile iubirii.
finalul poemului mi-a plăcut foarte mult:
\"e cea mai amară plecare
care-mi trosnește oasele
și-mi pierde nordul\" (e înt-adevăr, durere, amar, debusolare)

în rest poemul mai necesită modelat
\"sau poate rănit de vreo reflexie de-a mea\" (părerea mea este că ar merge puțin schimbată ordinea cuvintelor ex. \"sau poate reflexia mea rănește\" sună ceva mai natural)
și pentru a doua strofă am variantă (acum sper să nu te superi că mă joc puțin pe textul tău :)):
\"strigătul meu nu te mai întoarce/chiar dacă eu te văd/ prin ochii mei n-ai putea/să-mi spui adevărul\"

a III-a strofă (imaginea este cea a unei respirații condiționate de fante, se leagă de prima strofă, te las pe tine mai departe...:))

cu prietenie,
Cristina C

în finalul poemul poate găsești o variantă care să lege mai bine finalul primului vers cu începutul celui de-al doilea \"...plecare/care-mi...\"


numai gânduri de bine!

cris

Mulțumesc de sugestii, e multă vreme de când cineva nu a mai venit cu tipul ăsta de comm.
O să revăd textul după ce se \"așează\" puțin (e unul din cele scrise dintr-o suflare). Dar plecare ... care sigur nu sună bine.
Cu aceleași gânduri bune,

merită revăyută poezia, sunt câteva lucruri care merg dar și zone unde simt că se pierde mult. cum e în a doua strofă. și în ultima. ultimul vers, cel puțin, mi se pare că reface pentru o mia oară un drum făcut de alții...