Poezie
muțenie
1 min lectură·
Mediu
o tăcere furișă
ca un cântec de moarte cu gura închisă
înecată în ochii mei
luna atârnă diform
în încremenirea asta fără sfârșit
ani întregi de tânjire
glasul care nu mai venea să mângâie
sânul care nu era niciodată
mă așez pe pământ
e rece dar nu-mi mai pasă
prea multe
mult prea multe
chiar dacă mă strâng în brațe
chiar dacă mă descânt
nu-i nimeni vizavi
și glasul
nu are cum să reverbereze
025.794
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miruna Dima
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Miruna Dima. “muțenie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miruna-dima/poezie/13996134/mutenieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pare un poem de atmosferă și, cu ceva efort, am reușit să-l și înțeleg. cred. spun "cred" fiindcă nu mi-e clar ce-s acelea multe despre care e vorba în poezie. gândesc că-s lucruri rele, nici nu-mi pare o confuzie din acelea, fericite, care să nască poezie.
0
Da, exact ceva de stare este, unul din foarte puținele texte pe care l-am scris dintr-o suflare. Cele multe sunt cele care doboară... Se mai întâmplă uneori.
0
