MDMiruna Dima
Verificat@miruna-dima
Bucurestivarfulsagetii.wordpress.com/
„“Amare foarte sunt toate cuvintele,/ de-aceea - lăsați-mă/ să umblu mut printre voi,/ să va ies în cale cu ochii închiși.” (Lucian Blaga)”
1996-2000 Universitatea București, Facultatea de Litere *licențiat Este singurul element biografic care are vreo importanță aici. În rest, mă simt acasă doar printre cărți. Mi-aș dori să vină cineva într-o zi și să-mi dăruiască o bibliotecă de poveste, undeva, la malul mării. Dar cum aceasta este o utopie, bibliotecile publice…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Colecția îmi pare de... fluturi și acolo mă duce cu gândul. Și nu numai. Un personaj tare drag mie a scris, pentru iubitul care urma să plece, câte un bilețel pentru fiecare zi de depărtare. Doar că a lipsit mai multe zile decât spusese. Și atunci au apărut în pumn \"cicatrici de tot felul\" .
Și cum eu sunt colecționar de cuvinte, trebuie să mărturisesc că cele de aici sunt ca apa cernută prin pietre.
Și cum eu sunt colecționar de cuvinte, trebuie să mărturisesc că cele de aici sunt ca apa cernută prin pietre.
Pe textul:
„Colecționar" de Bianca Goean
0 suflu
ContextBărbatul timp, lambriurile de dragoste pe pereți, neîmbrăcarea în negru, cămașa de in pe amintire, pietrele culese și înălțimea... Mirosul acesta este sacru, ca și orele, clipele. Nu se macină, nu se mănâncă, crește încet, drept, înalt, uneori arde, alteori doar amintește. Am intrat în templul tău desculță și despletită, să mă-mbrac.
Pe textul:
„Ora mă cunoaște altfel" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAm fost și eu acolo, știu cum e. Versurile care îmi par cele mai bune sunt \"declararea războiului....binefăcători\". Ideea îmi place, dar cred că ai mai putea lucra un pic. Pentru ca la sfârșit să ai satisfacția aceea de ...după.
Pe textul:
„Access denied" de Lory Cristea
0 suflu
ContextCitind titlurile, am început deja să știu ce e \"de tine\". La fel cum, atunci când citesc versurile, amprenta \"de tine\" îmi murmură mult după ce ochiul s-a ridicat de pe text. Asta înseamnă mult, înseamnă drum propriu, înseamnă o voce recognoscibilă, înseamnă speranță. Mai lasă-te arcă peste lumi...
Pe textul:
„Cele de înfăptuit" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAtât mi-a plăcut rostuirea aceasta, în care, firește, mă regăsesc, încât...
O femeie nu calcă nicicând tăcerile,
Tâmplele, flacăra,
Uneori inel, mereu scriere,
Mereu fereastră
căreia toți îi caută ivorul.
Cute adânci printre vise,
o femeie se-admiră în sufletul tău,
murmurând încet treacătul.
O femeie nu calcă nicicând tăcerile,
Tâmplele, flacăra,
Uneori inel, mereu scriere,
Mereu fereastră
căreia toți îi caută ivorul.
Cute adânci printre vise,
o femeie se-admiră în sufletul tău,
murmurând încet treacătul.
Pe textul:
„Femeia fără noapte" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAi reușit din nou. Citind versurile, am simțit miros de brad în nări, am atins cu degetul țepoasele conifere, am auzit clar acordurile \"pantei abrupte\". Și mie mi-a plăcut imaginea tălpilor privirii, dar și cea a câinilor fugărind ceața. Un tablou cuminte, liniștit, la gura sobei și totuși cu atâta putere de sugestie.
Pe textul:
„Exercițiu de imaginație" de lucian m
0 suflu
ContextÎn termeni ludici, mai bine și luntre și punte.
Dar serios vorbind, îmi place chemarea aceasta, chiar dacă mă apasă un pic, ca un tărâm necunoscut, ca o alteritate de care mi-e puțin teamă, ca un fus care se tot cerne... I-aș da luntrașului un bănuț, ca să ajungem cu bine departe.
Dar serios vorbind, îmi place chemarea aceasta, chiar dacă mă apasă un pic, ca un tărâm necunoscut, ca o alteritate de care mi-e puțin teamă, ca un fus care se tot cerne... I-aș da luntrașului un bănuț, ca să ajungem cu bine departe.
Pe textul:
„Luntre" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCălătorii... De câte ori nu am văzut asta la tine? Aceasta, între halate albe și valuri pe care corabia încearcă să le prindă, e cu literă mare. Îmi place cum așterni trecerile, cum te așterni, semn, final de umbră. În fond, toți suntem o călătorie ca aceasta a ta.
PS: Acel \"din cauza carilor\"...
PS: Acel \"din cauza carilor\"...
Pe textul:
„Jurnal în absența călătoriei" de Bianca Goean
0 suflu
ContextAm stiut foarte repede cine era \"ea\". Ciudat, pentru cei ce nu au un astfel de prieten, e mai greu de inteles. Mie insa mi-a adus un sentiment cald, pe care l-am mai simtit atingand par moale, botic curios sau pantec cald si roz. Da, uitam deseori ce insemnam pentru ei, si cat de multe motive avem sa ii rasplatim, sa ii rasplatim in fiecare zi. Apropos, ai citit \"Maria si marea\" a lui Radu Tudoran? E acolo un fragment teribil care are acelasi subiect.
Pe textul:
„Ochi caprui" de Sorin Teodoriu
0 suflu
Contextîn bătaia vântului... Străfulgerare de-o clipă, speranțe adunate în vârful genelor, zbor scurt, de fluture, alintarea frumosului. Îmi place imaginea păpădiei risipite în cele vânturi, mângâierea pământului, rădăcinile albe.
Pe textul:
„Păpădii" de Bianca Goean
0 suflu
ContextȘi portocaliul și albastrul, dacă stau bine să mă gândesc, toate desfacerile albului (căci, până la urmă, curcubeul va răsări, întâi în inimile noastre și apoi afară) șoptesc aceleași cuvinte: \"la mulți ani, suflete!\".
Pe textul:
„Atunci când albastrul își caută oranjul în linia gri-perle a femeii" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextÎn palme țin o piatră care-mi zâmbește. Trece cuminte prin roz și violet, precum fructele pârguite ale toamnei, apoi ajunge la verdele frunzelor și al stinselor raze, și-apoi, cumva neștiut, se face argintiu-fumuriu ca sufletul meu pe picăturile din inima norilor... Cuarțul acesta este și ametist și aventurin, răspândind lumina pe care chipul tău o revarsă asupră-i.
Pe textul:
„Ziua de cuarț" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextLa monitorul meu, la fereastra mea, in biroul unde lucrez... aceeași priveliște. E trist că recunosc cu atâta ușurință peisajul, ca și cum aș fi acolo. Și sunt. Zilnic. Rupând un alt colț de amar din această \"trecere\".
Pe textul:
„Fiare vechi" de Sorin Teodoriu
0 suflu
ContextAdicătelea \"cărucior cu o roată în partea de dinainte și două brațe în partea de dinapoi, împins de un om și folosit la transportul materialelor la distanțe mici\". Dar recunosc, am căutat în dictționar! Pe de altă parte, dacă nevasta nu e a tuturor, atunci e proprietatea ta! Clar. Și de asemenea, copilul ar trebui să aibă buletin, ce, el nu are identitate? Savuros textul, ca de obicei. O observație: modul în care sunt puse întrbările, tonul (nu mă refe la conținut) sunt ale unui copil un pic mai mic. Dar tu ești \"Sache\"-ul.
Pe textul:
„Tărăboanță" de Sorin Teodoriu
0 suflu
ContextLa marginea orelor, frunze cad lin pe ape
Castaniul așternut peste pleoape
Târzie cărarea, și tu te mai miri.
Cotloane deschise scriu larma iubirii
Rădăcini neîncepute pe nopțile firii...
Delicat portretul acesta ce curge printre lianele lumii. Mă duce cu gândul la un vers: \"ea era frumoasă ca umbra unei idei\".
Cu drag,
Castaniul așternut peste pleoape
Târzie cărarea, și tu te mai miri.
Cotloane deschise scriu larma iubirii
Rădăcini neîncepute pe nopțile firii...
Delicat portretul acesta ce curge printre lianele lumii. Mă duce cu gândul la un vers: \"ea era frumoasă ca umbra unei idei\".
Cu drag,
Pe textul:
„Plimbări printre orele castanilor" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextObserv că sunt primul cititor care las comentariu. Nu-i nimic, să-ncepem. Ideea e bună, figurile de stil, enumerarea aceea (în care apar metafore, asonanțe, etc) îmi place. Mă deranjează puțin lungimea (la propriu), dar consider că este intenționată (subliniind ideea din ultima parte). De asemeni, pe alocuri, obosește un pic, vezi și textul foarte lung, citești \"p+m+I+II/
peplusmeplusunuplusdoi/ mezanin/parter/par Terre/pe Terra -
avem și locul acțiunii -/poate și mansardă/dacă mai ține
șandramaua/ține, vere, ține,/că e boierie/capitalizm
de cumetrie.\" și parcă te pierzi cumva în text. În rest, colecționarii sunt pe cale de dispariție, dar din când în când mai apare unul unde nu te aștepți.
peplusmeplusunuplusdoi/ mezanin/parter/par Terre/pe Terra -
avem și locul acțiunii -/poate și mansardă/dacă mai ține
șandramaua/ține, vere, ține,/că e boierie/capitalizm
de cumetrie.\" și parcă te pierzi cumva în text. În rest, colecționarii sunt pe cale de dispariție, dar din când în când mai apare unul unde nu te aștepți.
Pe textul:
„Omul asimetric" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextDoar niște frământări adiind pe albul întins. Mulajul iubirii în brațele ei, gând aplecat cuminte în palmă, oglindă în interior sclipind. E liniște și firea își așterne desenul pe tâmplele ei. Iar tu, în urmă-i, strângi totul în mănunchi de cuvinte...
Pe textul:
„Și ea într-un passe-partout" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextUite că te găsesc și alfel, într-un text pe care eu îl interpretez ca satiric. E dreptul meu, fac ce vreau! Într-adevăr există câteva stângăcii (tu spuneai că l-ai scris foarte repede), dacă recitești, vei descoperi singur unde. În rest, îmi place, e actual și savuros.
Pe textul:
„incendiu" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextTe recunosc aici, îmbinare între speranță și oboseală, dorință și deziluzie... Dar cumva, aceste rânduri au alt mod de zicere, parcă mai profund, mai tare, ca aerul pe care îl respiri mai sus. Nu te opri!
Pe textul:
„oxigen in plamanii unui anotimp amnezic" de Nuta Craciun
0 suflu
Context