Poezie
Luntre
aproape vis
1 min lectură·
Mediu
câteodată adorm în transparent
luntrea aceea mă duce peste unde
nu văd nici lumină
nici umbră
uit să mai ating pleoapele
fir de fir
mă destram
înainte de a pătrunde
prin poarta templelor arcuite
cenușă-mi rămâne pe trup
nu știu când arde
înăuntrul
suflu
numai trecerea
lemnului
bătrânul îmi spune să tac
eu dorm mai departe
departe
084.782
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Luntre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/143828/luntreComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Transparența undelor, hypnos, somehow, vâslașul își are locul undeva la alt țărm, bătrânul de când lumea, vizibil sau nu, privește trecerea suflului. Mulțam pentru că ai ascultat povestea.
Ela
Ela
0
În termeni ludici, mai bine și luntre și punte.
Dar serios vorbind, îmi place chemarea aceasta, chiar dacă mă apasă un pic, ca un tărâm necunoscut, ca o alteritate de care mi-e puțin teamă, ca un fus care se tot cerne... I-aș da luntrașului un bănuț, ca să ajungem cu bine departe.
Dar serios vorbind, îmi place chemarea aceasta, chiar dacă mă apasă un pic, ca un tărâm necunoscut, ca o alteritate de care mi-e puțin teamă, ca un fus care se tot cerne... I-aș da luntrașului un bănuț, ca să ajungem cu bine departe.
0
Luntrea este uneori o punte, fiindcă, uite, chiar tu te-ai gândit la Caron. Intuiești despre ce punte și spre ce, sau, mai bine spus, deja știi, nu doar intuiești. Mulțumesc pentru ludic și fusul care toarce timpurile, și pentru bănuțul dat, că de \"time is not only money\". ;)
Ela
Ela
0
Sunt puțini cei ce pot auzi glasul Bătrânului și uneori tăcerea este necesară pentru ca luntrea să poată deveni punte spre apele line din interior. Este vremea de aur a regăsirii de sine...
0
Vremurile regăsirii de sine există înscrise în noi, e îndeajuns să ne ascultăm. Ceea ce ni s-a spus ni se tot spune cumva și când nu auzim. Mulțumesc, punte să fie.
Ela
Ela
0
Luntrea visului ne poartă prin subconștient pe apele somnului.Într-un vis “transparent” ,acesta se confundă cu realitatea, iar personajele de umbră ale somnului capătă consistența unei aparențe înșelătoare.
Pătrunzând “prin poarta templelor arcuite” ale visului , ne destrămăm într-o cenușă a irealității , iar corpul nostru de umbră este spulberat de “suflul” trecerii noastre către lumina împovărătoare a realității.
Pătrunzând “prin poarta templelor arcuite” ale visului , ne destrămăm într-o cenușă a irealității , iar corpul nostru de umbră este spulberat de “suflul” trecerii noastre către lumina împovărătoare a realității.
0
Da, este luntrea fără luntraș, numai bătrânul o poartă printr-un somn, ori printr-un vis, printr-o realitate sau alta, corpul nostru înlemnit, uneori arzând, uneori lăsat în spirit. Într-o zi, acum câteva luni, am promis pe un comentariu la un text al tău că voi scrie un eseu. În curând va fi scris. (Despre căutătorul de sine, de îți amintești.) Mulțumesc pentru gândurile atât de bine șlefuite.
Ela
Ela
0

Bobadil.