...și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu

păcat că nu ai luat ziarul
ai fi citit acolo despre noile dălți
și despre un valu care le ascute pe dinăuntru...!
mi-a plăcut moneda în palma ta și ecoul unui acordeon...
cafea?
vin și eu!

un fir epic interesant aș spune eu, titlul nu mi se pare \"fermecător\", ca și în celelalte poezii ale tale(deși, sincer, nu mi se pare cel mai lucrat text al tău) rămân cu o senzație care face toată lectura, și cu muzichia ce se aude în fundal

stați și beți cafele, la mine nu vă gândiți:)), vreau și eu una fără zahăr deși parcă te aud...altă dată dană altă dată:)

valeriu
frumoase daltzile alea paraca vad ca fac minuni ma duc sa rasfoiesc ziarele cafeaua cum o bei cu lapte cu zahar mult ca si mine ? :)

dana
mai sa fie ai dreptate titlurile astea nu prea imi ies iele dar si cand imi ies...
cat despre cafea dana alta data nu beau trei la rand ca am cu inima :)

iata am facut o schimbare de drag de tine :)

Un poem specific slefuitorilor in piatra care pe langa sensibilitate poarta in sine o mare bunatate.... un poem venit dintr-o poveste povestindu-ne sufletul...Uln

tu sti vecinatatea cu pietrele duce la insingurare :)si cand esti singur esti de fapt mai aproape de cer...
merci de trecerea ta pe aici

hmmm. fainuta poezie. mi-au placut finalurile strofelor:
țin moneda în mână mă încurcă nu mai e a mea
e a aceluia care pentru câteva clipe
a schimbat lumea în acest vagon cufundat în tăcere
si
îi pun banul în palmă ziarul nu-l mai iau
omul insistă mă depărtez
altă dată ali altă dată.
mai ca nu recunosc aici marca emir. imi pare diferit de ceea ce obisnuiesti tu sa scrii. aici e mult mai bine.

Poate că ar trebui să renunți la ultimele patru versuri. Până la ele poemul mi-a părut minunat, și găsesc că e bun ca final versul \"a schimbat lumea în acest vagon cufundat în tăcere\". Multă inspirație în continuare!

tare frumos...ma simt m-am simtit ca si cum as fi avut tabloul in fata ochilor si as fi urmarit toata scena...e minunata...imi place foarte mult sfarsitul...

vreau si io...dar io vreau un ceai ca le am cu inima... :D

ramona
mare lucru zici tzi-a placut si tzie unde sa scriu cred ca am sa sap cu priceagul in masa aici langa tastatura sa nu uit :) merci
eu mereu acelasi

tamara

asa este ar putea si fara versurile acelea insa eu am vrut sa intaresc ceea ce era in titlu : ce e a lui Dumnezu trebuie sa ajunga la Dumnezeu :) multzumesc

florin

multzumesc pentru trecerea ta si nu orice trecere ci una cu stea o primesc cu bucurie am corectat asa ca de doua ori itzi multzumesc

corina

ma bucur ca ai vazut aevea scena :) ai imaginatzie nu gluma
da.noi cei cu inima ar trebui sa bem ceaiuri in loc de cafea:)

cred că e una din poeziile tale reușite din ultimul timp. cel mai mult am apreciat cum ai redat poetic schimbul destinelor, interferența din lăuntruri, pierderea-recăpătarea identităților. Nu știm niciodată cât din poezie lăsăm celorlalți. Această \"monedă\" poate schimba uneori ora unui om.


Ela

dupa supararea ce tzi-am pricinuit nu speram sa te mai vad prin paginile mele si asa dadeai un semn din an in paste stiu ca esti pretentzioasa si lasi semn numai unde merita acum iata minunea poezia aceasta trebuie ca e buna de te aratzi :)
alta explicatzie n-am
multzumesc de frumoasele tale intzelegeri ale poeziilor
surpriza mi-ai facut e drept

Mircea m-ai terminat mai omule cu tabloul asta vivant de metrou, acolo unde indiferenta atinge cote supersonice, in marile metropole ale suficientei, pata asta de culoare cu acordeon care schimba lumea ne intriga sau inlacrimeaza.Cantecul, ca si moneda ta de altfel apartin tuturor, sunt un bun a-dresat, daruit cu anonimitatea imparateasca a nefericitului care fericeste.Frumos phoem, o sa mai trec sa sorbim o cafea vieneza.Jos, la metrou daca se poate.Acolo ni se va muta in ochi fericirea!

ai dreptate de multe ori cand credem ca am castigat de fapt pierdem si invers si nu stim niciodata cine e fericit cu adevarat asa cum foarte fin sugera si ela \"acest schimb al destinelor si al identitatzii\"
viena nu duce lipsa de cafenele avem de unde alege :)
merci si te astept

Da! Este o poezie care merita mai mult decat o stea.Merita aplauze si o floare. Pentru atmosfera, dar mai ales pentru ca te face sa zambesti cu drag de viata.
Mircea, stii ce mi-a placut cel mai mult in poezia asta? Talentul acordeonistului. Daca muzica lui nu ar fi fost minunata, trenul s-ar fi pierdut in zi, fara ca tu sa-i duci lui Ali un dar de la Allah.

De data este 1 noiembrie 2005?

De ce toate comurile apar in data este 1 noiembrie 2005?, nu De data este 1 noiembrie 2005?

m-ai facut sa zambesc carmen ai dreptate acordionistul canta minunat incet in surdina numai bine sa se auda in tot vagonul si sa nu tulbure linistea intrioara a nimanui de fapt parca ea muzica venea din interiorul nostru si se concentra in acordeon el defapt trezea muzica adormita in noi nu asta e rolul artistului la urma urmei ?
ma bucur ca ai trecut

am data timpul inapoi sa fiu mai tanar cu un an cine intra aici castiga timp :)

Azi cineva m-a suspicionat că aș fi tu. După poza expusă nu semănăm, poate după spirit...aș...tu ești ami nebun ca mine. Ce mai rămâne!

Inteleg ce trebuie sa inteleg sau cum?

am zambit pentru ca mi-a placut comentariul tau facut inteligent cu umor si cu drag

Intrebarea nu era legata de zambet si de \"AM DAT\" timpul inapoi. Daca nu ai inteles reformulez: Esti tu atat de puternic( pe site), of course?

evident ca nu
era o gluma

Text cumva 80ist prin surprinderea exterioara, chiar daca la tine se resimte o pseudo-implicare. Doar ca textul nu produce nici explozie si cu atit mai putin implozie. Spun eu impreuna cu Emilian Valeriu Pal.

raul se prea poate sa fie asa cum zici nu ma implic mai deloc
nicidecum o pseudo-implicare
nu-i asa ca daca as avea masina nu as mai avea trairi de acestea ieftine si la volan as scrie texte explozive si chiar implozive ? ai veni la urma si ai cam dat cu bata-n balta emilian valeriu pal ce zice ?

oh, ce mi-ar fi placut sa zangane banutul ala in cutia milei, la intarea intr-o catedrala peste care scheletul balenei sa se reverse strivind vitraliul.
daca-mi vei permite, voi continua...

nu te opri interesnate lucruri spui tu aici eu o sa citesc cu placere tot ce scri tu :)

O minunată imagine a citadinului!
Te pricepi... încearcă să cobori mai înstrăfundul acestui sentiment!

si eu am ramas surprins de banuiala lor ciudate mai sunt femeile acestea fac niste asociatzii de nici nu.tzi trec prin cap :) nebun? putzin spus :) ce mai ramane ? marea gradina a lui Dumnezeu

dragä
care sentiment ?

Dă o raită prin oraș acuma ca să înțelegi mai bine... Comentarii după sunt așteptate! Da ieși din cutia de metal a imaginarului ca să poți aprofunda... Privește în jur cu atenție!

moneda nu era nici a vanzatorului de ziare nu?! trebuia sa o pastrezi.....pt o alta ocazie.....alta sansa

cum sa tzii in palmä un ban care te arde ?
mai treci togu-te :)