psalmul 44 (necunoscut)

Psalmul 44 este o promisiune
si un poem ALES
INSEMNAT cu fier rosu.
Peregrinii SUFERIND
sunt semenii tai.
Limbajul folosit este criptic pentru cei care nu au fost in starea celui care sufera. Finalul este o vestire: o lume in care binele precumpaneste asupra raului.

Mircea,
Imi pare ca putini isi dau seama ca poezia este o ocupatie foarte serioasa si responsabila. Citind textul tau am gasit aici si seriozitate si responsabilitate. Dar mai ales m-a impresionat o anumita patima a descrierii. Nu poti sa nu participi la cele descrise de tine. Am ramas profund emotionat mai ales de partea finala:

\"și aruncam cu așchii în oglinda apei
si ele săreau departe pe malul celălalt
si ucideau scorpiile și de vei zidi templul
am să vin să așez pietrele în unghiul cel mai înalt
unde vor rămâne pentru încă o mie de ani\"

Cum de nu-ti pune nimeni stea peste steaua cusuta pe camasa? Ai din partea mea steaua admiratiei.

Trei pietre întruna așezate în capul unghiului
\"mereu mi-am făcut pe una altar
pe alta am scrijelit o hartă cu drumurile mele
precum saul să știe calea întoarcerii
și cu alta m-am apărat de fiare\" .
Te-am citit bătrâne.

victor si valeriu

va multumesc pentru trecere si petrecere cu psalmul meu si o durere de trei mii de ani :)
asa este binele va invinge si steaua a trecut de pe cämashä in piele si apoi in sange
mai poftitzi

Chiar daca sunt suparata ca iti las commuri la care nu catadicsesti sa raspunzi, nu pot sa nu ma opresc un pic sa te laud. In sfarsit ai reinceput constructia Templului. Evident, conjunctia \"si\" este mult prea prezenta ca sa nu impuna o interpretare cabalistica, dar nu ma deranjaza. De CE? Pentru ca, pana la cei 1000 de ani, mai este si- in perioada premergatoare IMPARATIEI FIULUI -perfectiunea, nu poate fi atinsa.
Dupa ce voi citi psalmul 44, voi reveni. Fara steluta pentru ca, de cand cu noua ordine, stelutele au inceput sa fie acordate mai mult din simpatie decat pentru poezie si
n-as vrea sa te pun intro postura delicata:)

draga mea raspunsul la comentariul acela era de fapt aceasta poezie cred ca ai vazut ce scrie sub titlu am raspuns altfel in alt loc :) dar ca sa ramanem prieteni am sa scriu si acolo pentru ca asa se cade sa nu ramana vorba in aer multzumesc oricum si apoi lumea stie ca ne simpatizam ce suntem singurii aici toti ar trebui sa ne simpatizam ca demult nu mai suntem niste straini unul altuia

Dedicatia am vazut-o. Dar, nu numai de ultima poezie este vorba ci si de Pe(trecere)!

Da Mircea,
Ai deptate toti ar trebyui sa ne simpatizam. Si ca dedicatie la dedicatie:
http://www.agonia.ro/index.php/personals/214973/index.html
PS: Evident, nu am prous dezbaterea ca sa-mi fac publicitate si nici pentru ca sunt in criza de poezii, ci pentru ca mi-ar placea ca fiecare sa aiba curajulsa vorbeasca despre sine si sa nu mai alunge cu pietre colegii de site.
PS: La fel de evident este ca eu nu am disparut de frica pietrelor ci pur si simplu pentru ca am constatat sunt incurajate atitudinile negative si discriminarea.

abia acum te vad comentariul tau a aprut tarziu adica bine ca a aparut ma bucur ca ai vazut troitza ai ochi bun sa mai treci:)

era CRISTIAN !
iartä-ma batrane
numai la cristine imi sta capul :)