Mihai Tița

\"sau pur și simplu ochiul vânăt de pe cer este luna violată domestic\"
Nu este atat de rau pe cat pare.. :)
Prima strofa imi place foarte mult. Mai ales \"vitraliile catedralelor ipocrit colorate în sfinți\"; foarte dur adevar. Imperfecti, lenesi, fricosi, \" idioți până la naturalețe\". Văduvii și văduvele unei fericiri atât de înalte încât nici unul dintre noi nu va apuca să vadă muntele ruinat.
Uneori suntem furiosi pe pamantul din care iesim. Dar repet, nu este atat de rau pe cat pare..
Numai bine. Te citesc in continuare.

\"In spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie desteapta\"
Scuzati-mi exprimarea.. proverb de cacat. La fel ca si bancurile in care barbatii sunt superiori femeii: toate sunt prostii. Din cauza la astfel de lucruri [mai exact, principii pana la urma] s-a ajuns pana azi sa avem o majoritate barbateasca care se considera superioara femeii. Parerea mea e ca trebuie sa fi un animal prost ca barbat, sa crezi ca esti \"mai bun\".
Parerea mea e ca orice functie \"barbateasca\" ar trebui sa aiba si masculin, si feminin, fara discutie.
Bun articol, dar in definitiv \"inutil\" ca si altele, fiindca cine trebuie sa-l citeasca, sa-l inteleaga si sa aplice, nu o face.
Dar trebuie strigat in continuare.
Numai bine.

\"până când lumina
se oprește descheiată de simțuri
la ora exactă a păcatului\"
Lumina nu vede pacatele si nu le accepta. Nu se poate pacat fara intuneric, fara nedumerire, necunoastere.

dumnezeu e chiar atat de accesibil? Sau important? Parca nu sunt ale tale versurile
\"cred că Dumnezeu e un perete de sare
pe care-l pot linge între amintirea
nașterii și o femeie care așteaptă încă\"

\"sătul de lumina de felinar a trupului\"
Lumina galbena, franta. Da mereu impresia ca uneori se stinge; defapt noi uitam de felinarul din mana.
Frumoasa ultima strofa.
Numai bine

\"de la o vreme nu mai pot rosti cuvinte
decât între cerul gurii și cea mai deșănțată
dintre amintirile cu noi\"
Imi place mult.. Suntem pierduti fara cei care ne cunosc cu adevarat.. si din plictiseala, murim.
Numai bine.

\"la picioarele mele se termină lumea\"
Pentru un moment am simtit cum calc sfera albastra... :)
Frumoase versuri..
\"ai unei armate de visători răpuși de o magnetică flămandă uitare\" Cum sa ne mai semnam ca sa gasim ce dorim..?

Ati vazut ca in ultima zi de stat la mare valurile plang? Nu mi-a venit sa cred. Ma rugau sa mai visez, sa le mai zambesc si sa le promit macar ca la anul voi fi acelasi. Dar eu le aruncam doar cateva secunde de priviri si juram sa nu uit unde am ingropat in nisip paginile mele din jurnal. Ma voi intoarce... La mare, incercuim iubirea in roz pe pagini ude, sarate sau dulci [depinde, dupa aripile pescarusilor]. La mare, respiram cu adevarat... Mi-e dor de ea, imi va lipsi intodeauna.


Versurile plang in noi, draga Silvia, multumim.
Numai bine!

Cum din jocurile toate
Nu mi-a mai ramas nimic?
Imi plac mult versurile.
Devin atat de triste jocurile dupa ce nu le mai jucam... Un sotron cu zambet care in final ramane doar o lacrima.
Numai bine.

Primul si ultimul vers sunt intreaga poezie
Azi,
fara de glas.

Ecouri care ranesc. Deznadejde.. Unele momente nu au nici un fel de poezie.
Imi place. Numai bine.

[uneori
noaptea își dăruiește stelele
unui vânt prea singur
în joacă
de parcă-ar iubi]
De unde aduni toate minunile de versuri draga domnule..? :)

Pe o banca intre copacii cu mainile ridicate la Cer ne cautam ochii, zambind vantului prea singur.. prea melancolici.. prea ratacitori. Prea multa joaca.

Multumesc,
numai bine.

and
totusi
cel mai greu imi este sa zambesc
back
backup
exit.
[pot sa continui programul?]
for
lacrimi
do
life
until
never.

Defapt vroiam sa spun ca mi-au placut ultimele versuri :)
Numai bine.

Ultima strofa imi place foarte mult. Dupa prea multe trepte, zile, nu mai ceri decat nimic.
\"Toate cuvintele sunt vii\" si \"moscheea trupului\" dau poeziei un colt desenat [nu stiu insa in ce culoare..:)] din care contemplezi indoiala, cautarea.. speranta. Timpul este o iluzie.

[Imi pare rau ca las atat de rar un comentariu pe pagina dvs]. Numai bine!

permanență la ultimul vagon...
Poate ca nu reusim sa vedem ce e in spatele noastru din cauza acelei lumini rosii. Tocmai de aceea iubirea se intampla cand ne asteptam mai putin.. Poate atat de putin incat o pierdem si trecem pe langa ea.. tocmai cand ea rataceste pe acea cale a trenului, singura..
Imi place mult imaginea din prima strofa.. femeia mereu cu privirea spre orizont.. mereu la rascruce de lumi.. \"veșnic traversând calea ferată\".

Finalul pentru mine este razbunarea pe toate iubirile gresite care ne-au furat timp.. care ne-au lasat iluzia unei lumini vesnice...
Numai bine. Foarte frumoasa poezie.

Tăcerea picurată imponderabil. Frumosi sunt teii uzi.. O parte din noi ramane mereu in primavara, printre flori si fara sa stim de ce, zambim verde sau.. plangem, plangem ca un copil care isi da seama ca totusi si florile mor. Copil mai melancolic..

E prea frumos sentimentul ca sa-l pun eu in cuvinte:)
Sa fie ceaiul rece, da? Sa nu ofileasca floarea de tei...
Numai bine!

Cultura media a ajuns atat de jos incat nu mai faci diferenta intre Ciao Darwin si Kensky Show. Intre Vacanta Mare si oamenii care te inconjoara. Intre manele, bere, seminte si \"mancatzi-ash\". Intre copiii de 10-15 ani si jocurile de pe calculator. Intre TV si propria viata...

Mie imi e scarba. De snobi. De superficiali. De cacatii astia de liceu [si sunt foarte multi, credeti-ma] care il injura pe Bacovia pentru ca asa e \'cool\'. De fraierii astia \'de cartier\' care se cred negri cu probleme de familie. De speranta stupida a oamenilor ca Dumnezeu e de vina pentru tot ce se intampla.. \"Asa a vrut Dumnezeu maica\"... De toti rockerii care habar n-au de Led Zeppelin. De toate proastele de la tv care viseaza sa ajunga Jennifer Lopez. De toti ratatii care spera sa reguleze astfel de JLo-uri. De toti cei care nu simt ca nu au timp sa citeasca cat mai mult..
Cartile sunt scumpe. Teatrul e scump. Si patronii TV profita din plin de chestia asta... bitter sweet simphony this life. Oamenii rad prea mult si uita sa mai si planga...
Ii las sa rada in continuare unii de ceilalti.

Dle Galateanu, cultura nu a murit. In nici un caz! Este vazuta de foarte putini oameni insa...
Multumesc ca mi-ati dat ocazia sa scriu lucrurile de mai sus. Numai bine!

Fii ușoară! Fii ușoară!... Zambeste in vis. E simplu, e atat de simplu sa iubesti si sa te lasi trait de timp.
Ma-ntreb cand se vor sparge clepsidrele..? Prima este si ultima poveste.. umbrele noastre raman cu cei pe care ii iubim.
Eu voi crede intodeauan in dimineata si voi iubi amanuntele.
Cat imi e de draga poezia ta...
Numai bine!

\"De ce ai hrănit ceva ce nu iubeai...?\"
Nu suntem vreodata siguri ca iubim cu adevarat :) Eu personal incerc sa nu las iubirea sa ma hraneasca, ci sa ii dau eu aerul si dragostea de care are nevoie, asa nu am nimic de pierdut, doar de oferit. Aș vrea să-mi pot lăsa sufletul în urmă.. VREAU SI POT... desi.. aripile pe care mi le-ai dăruit inca mi-au ramas in inima.
E foarte greu de lamurit sentimentul poeziei tale:)
Numai bine Diana!

\"semințe negre cuvintele nu mai încap în felii,
sa le aruncam din palme...
am nevoie
doar de aerul tau din verde,
infloreste-mi in carne
să nu te uit...\"

Imi plac mult fotografiile.. in ele suntem nemuritori. Incep sa te citesc, numai bine!

\"adăposteam o pasăre de apă într-un pahar șters
înșelată asupra vremii obișnuia să păteze aerul
cu urmele umbrelor furate...\"
Pasarile cand coboara la un copil crescut \"dintr-o tresăltare a pământului\" il mangaie ca nu poate zbura. Sa tii mereu pasarea de apa cu tine.. visatorule.
Numai bine!

\"Nu suntem oare norocosi ca avem lacrimile...?\" Mi-a ramas scrisa in palma fraza asta:) Doar pentru atat suntem norocosi, pentru lacrimi si zambete. Le vom avea mereu cu noi si timpul nu ni le va lua. Fericire, fericire tie draga copil rau:) La Multi Ani!

\"in ceasca ta vor dansa mereu și viața și iubirea
în aburi...\"
18 ani.. a trecut ceva timp. Inainte sa vorbim, nu credeam ca o floare de mar poate avea doar 17 ani. \"Copil bătrân ce ești..\" Mereu copilul cu glas de păsări, cu vise de zbor, sete de sărut si lacrimi de cafea.
Am gasit ceva [mi-a placut mult Covorul Albastru]: \"maine va fi verde-sticlos, culoarea inimii mele vesnice dar inca un mister, nedescoperita.\" Sa scrii, sa scrii, sa privesti, sa privesti, sa asculti, sa iubesti...
Copil verde de albastru ce esti...:) Vei ramane mereu al nostru.