lună violată domestic

excelent. ascult Shostakovich și citesc. sînt unele locuri unde poate aș mai modifica pentru că după părerea mea sună comun sau necizelat dar per total are \"mușcătură\".
cînd mai citesc odată cred că aș scoate două texte de aici. unul pînă la \"că aș putea coabita cu iluzia ta de pe cel mai aproape perete\" și celălalt după.
\"și numai scara de lemn afumat ce duce spre clopotniță
părea să cunoască rotunjimea liturghiilor în care
literele sufletului se amestecau inevitabil cu transpirația palmelor\"
bine scris.

Se spune ca intelectul este dat omului ca sa cunoasca adevarul. Eu cred- spunea Tutea intr-una din vorbirile sale memorabile, ca intelectul este dat omului nu ca sa cunoasca, ci ca sa primeasca adevarul.
Un poem plin de forta si in acelasi timp de o delicatete care parca vine din credinta. Vasile ne ofera aici o mostra de scriitura bine inchegata, as numi-o substantiala, nu vreau sa intru intr-o analiza detaliata din lipsa de timp. Intr-adevar avem de-a face cu doua hai sa le spunem miscari, dar eu nu le vad in antiteza, ele se intrepatrund acolo unde esenta poemului cere ceva asa, ca o interventie a corului antic, un destin parca, o revelatie.
Tehnic vorbind, se mai poate lucra, dar ce mai conteaza? Singurul lucru care mi s-a parut un pic fortat este rochia aia de mireasa si gainaturile... are parca ceva infantil, imatur... no ofense, e doar parerea mea.
Las aici si eu un semn instelat. Un poem adevarat. Felicitari Vasile!
Bobadil.
P.S. E socant, se poate vorbi la nesfarsit despre sintagma din finalul poemului, eu insumi am oscilat de doua-trei ori s-o numesc fie geniala fie neinspirata, pana la urma am conchis: e de-a lui Vasile si e buna! E buna, dom\'le!