Poezie
Ghemuit în palme
1 min lectură·
Mediu
aproape în fiecare noapte îmi adormeam copilăria la țară
vioară cu oase subțiri mai curată cu câteva frunze
mânz înfășurându-și copitele în rădăcini nepotrivite uitării
cojind tăceri nesfârșite prin orezul cu lapte către anul macului
se unduiau în ninsoare degete lungi până la cântatul cocoșilor
dezlegând soarta în felii de lemn fără vârstă
sau corpuri de lumină desfășurate în spirala unei singurătăți
adăposteam o pasăre de apă într-un pahar șters
înșelată asupra vremii obișnuia să păteze aerul
cu urmele umbrelor furate
creșteam o căsuță a mea dintr-o tresăltare a pământului
în memoria ovarelor peste marea simetrie
cineva o împărțea în două jumătăți de adevăr
apoi îmi spunea că undeva bântuie o realitate închisă
și clipeam lung potrivind cuarțul din piele
într-o nevoie adâncă de definire
să nu mă prindă mama, furasem un fluture
0105.127
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Andor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Andor. “Ghemuit în palme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/poezie/116360/ghemuit-in-palmeComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MT\"adăposteam o pasăre de apă într-un pahar șters
înșelată asupra vremii obișnuia să păteze aerul
cu urmele umbrelor furate...\"
Pasarile cand coboara la un copil crescut \"dintr-o tresăltare a pământului\" il mangaie ca nu poate zbura. Sa tii mereu pasarea de apa cu tine.. visatorule.
Numai bine!
înșelată asupra vremii obișnuia să păteze aerul
cu urmele umbrelor furate...\"
Pasarile cand coboara la un copil crescut \"dintr-o tresăltare a pământului\" il mangaie ca nu poate zbura. Sa tii mereu pasarea de apa cu tine.. visatorule.
Numai bine!
0
SCei! \"urmele umbrelor\" (nici nu suna prea bine, nici...) si, inca si...furate! (fluturele - tot furat!)
as scoate, fara pic de regret, randul: \"cojind tăceri nesfârșite prin orezul cu lapte către anul macului\". (hmmm...\"radacini nepotrivite\", \"taceri nesfarsite\"...)
in general, as scapa de nelipsitul \"cineva\" care face \"ceva\" prin poeziile tale (cliseul unor tehnici pedalate din abundenta in poezia romana).
conform gradului de profunzime se remarca randurile \"creșteam o căsuță a mea dintr-o tresăltare a pământului / în memoria ovarelor peste marea simetrie\".
sinectoca \"memoria ovarelor\" insa, am impresia ca nu se inscrie fericit in contextul cuminte, naiv, siropos, pe alocuri...
as scoate, fara pic de regret, randul: \"cojind tăceri nesfârșite prin orezul cu lapte către anul macului\". (hmmm...\"radacini nepotrivite\", \"taceri nesfarsite\"...)
in general, as scapa de nelipsitul \"cineva\" care face \"ceva\" prin poeziile tale (cliseul unor tehnici pedalate din abundenta in poezia romana).
conform gradului de profunzime se remarca randurile \"creșteam o căsuță a mea dintr-o tresăltare a pământului / în memoria ovarelor peste marea simetrie\".
sinectoca \"memoria ovarelor\" insa, am impresia ca nu se inscrie fericit in contextul cuminte, naiv, siropos, pe alocuri...
0
SCin comentariul meu anterior, a se citi: sinecdoca.
0
GPDistincție acordată
in fiecare noapte copilul adormea tăceri către anul macului, cu degete de ninsoare se desprindeau
rădăcinile de oasele subțiri desfășurînd în spirală lumina pînă la o casă anume, atît de reală că cei cu
inima împărțită în jumătăți de adevăruri trebuiau să clipească lung pentru a deosebi păsările de apă de
copitele mînzului.
textele tale nu sint simple exerciții metaforice, ci scene desprinse din oniric, adică lumea ta aparte și
trebuiesc simțite, Mae a intuit perfect, să te lași purtat pe apele cuvintelor, nu știi unde vei ajunge, ai
putea nimeri chiar față în față cu tine însuți/însăți și ar fi de dorit să te recunoști și eventual să te simți
bine în pielea ta.
nici dacă aș vrea nu aș avea îndrăzneala să te recreez în altceva decît ceea ce ești și scrii, cine sînt eu decît doar un alt om simplu și ce e cu adevărat important, știi să ajungi subtil acolo unde este nevoie.
sînt imagini care ma urmăresc deja de cîteva ore, de la prima citire, a doua parte a poemului în mod special, ca o altă jumătate de adevăr :)
rădăcinile de oasele subțiri desfășurînd în spirală lumina pînă la o casă anume, atît de reală că cei cu
inima împărțită în jumătăți de adevăruri trebuiau să clipească lung pentru a deosebi păsările de apă de
copitele mînzului.
textele tale nu sint simple exerciții metaforice, ci scene desprinse din oniric, adică lumea ta aparte și
trebuiesc simțite, Mae a intuit perfect, să te lași purtat pe apele cuvintelor, nu știi unde vei ajunge, ai
putea nimeri chiar față în față cu tine însuți/însăți și ar fi de dorit să te recunoști și eventual să te simți
bine în pielea ta.
nici dacă aș vrea nu aș avea îndrăzneala să te recreez în altceva decît ceea ce ești și scrii, cine sînt eu decît doar un alt om simplu și ce e cu adevărat important, știi să ajungi subtil acolo unde este nevoie.
sînt imagini care ma urmăresc deja de cîteva ore, de la prima citire, a doua parte a poemului în mod special, ca o altă jumătate de adevăr :)
0
GPups, am scris in notepad, vad ca s-a cam inșirat comentariul la postare, a se citi cursiv :) , scuze :)
0
S+ cuvintele au într-adevăr o curgere demult dată uitării.poate că impresionează prin simplitate, prin imagini sau poate prin potrivirea fiecăruia... cu fiecare. nu pot să nu remarc însă că sintagma \'\'memoria ovarelor\'\' nu se înscrie în preafericitul grai.
și încă o părere pur subiectivă: mi se pare că poezia are un ritm care la un moment dat se rotește ca un mașinărie de vată de zahăr fără a se mai opri- poate că de vină este și sărăcia semnelor de punctuație...
și încă o părere pur subiectivă: mi se pare că poezia are un ritm care la un moment dat se rotește ca un mașinărie de vată de zahăr fără a se mai opri- poate că de vină este și sărăcia semnelor de punctuație...
0
FAMae,
... ai intuit bine printre cuvinte nuanța aceea de tandru abstract iar asta mă bucură ... în fiecare clipă cineva ne cheamă(fără cuvinte) să-i fim aproape, anumite praguri de creștere se cer trecute și e favoarea făcută nouă să gustăm bucuria sufletului aproape întors acasă din aerul rarefiat al minții ... mulțumesc frumos de aplecare asupra textului, la bună veghere :)
Mihai,
... sufletul simțit printre cuvinte scapă unei definiri și poate că fără să vrei mi-ai desenat mai sus un crâmpei din copilăria apei tale ... de trecere îți mulțumesc frumos, la bună citire :)
Silvia,
... îmi place să mă las furat dintr-o lume excesiv de materială într-o alta care pentru mine e firească și la un nivel de vibrație mult mai înalt decât pot percepe rutinatele simțuri ... dar, am zâmbit cât pentru câteva gânduri către pârghiile și rotițele lumilor tale ... cât despre cuvinte și fragmentare doar atunci când va fi spre binele tău, ele fiind mai sus doar platoșa aurită a unui vehicul ... mulțumesc frumos de trecere, la bună citire :)
Gabriela Petrache,
... mulțumesc frumos de suflet aproape, la bună veghere :)
Gabriela Covali,
... mă pun în locul tău și văd o altfel de lume prin lentilele acelorași cuvinte, poate că nici nu e nevoie de lentile când în fond căutăm să ajungem la rezonanță, cu o octavă mai sus sau mai jos ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
... ai intuit bine printre cuvinte nuanța aceea de tandru abstract iar asta mă bucură ... în fiecare clipă cineva ne cheamă(fără cuvinte) să-i fim aproape, anumite praguri de creștere se cer trecute și e favoarea făcută nouă să gustăm bucuria sufletului aproape întors acasă din aerul rarefiat al minții ... mulțumesc frumos de aplecare asupra textului, la bună veghere :)
Mihai,
... sufletul simțit printre cuvinte scapă unei definiri și poate că fără să vrei mi-ai desenat mai sus un crâmpei din copilăria apei tale ... de trecere îți mulțumesc frumos, la bună citire :)
Silvia,
... îmi place să mă las furat dintr-o lume excesiv de materială într-o alta care pentru mine e firească și la un nivel de vibrație mult mai înalt decât pot percepe rutinatele simțuri ... dar, am zâmbit cât pentru câteva gânduri către pârghiile și rotițele lumilor tale ... cât despre cuvinte și fragmentare doar atunci când va fi spre binele tău, ele fiind mai sus doar platoșa aurită a unui vehicul ... mulțumesc frumos de trecere, la bună citire :)
Gabriela Petrache,
... mulțumesc frumos de suflet aproape, la bună veghere :)
Gabriela Covali,
... mă pun în locul tău și văd o altfel de lume prin lentilele acelorași cuvinte, poate că nici nu e nevoie de lentile când în fond căutăm să ajungem la rezonanță, cu o octavă mai sus sau mai jos ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)
0
SCFlorin, pentru mine poezie.ro e un cenaclu virtual, imagineaza-ti ca asa reactionez eu si in realitate: spontan fara mari ceremonii, sunt asa cum sunt si spun ce cred, dorindu-mi aceeasi atitudine din partea celor vizati. Daca am eu sau nu \"simturile\" \"rutinate\" - dupa cum delicat insinuezi :) - numai timpul stie, in fata caruia suntem neputinciosi, de groaza neputinciosi...Eu nu ma simt asa, asta e cert. Mai cu seama ca au fost multe poezii de ale tale care m-au impresionat si ti-am spus despre aceasta.
Am dedus ca nu ai nevoie sa auzi parerea mea, la fel ca multi altii, care mi-au declarat franc sau voalat, din varii motive. Din care cauza nu imi mai public nici poeziile, din care cauza sunt tot mai putin pe site...
Numai bine, multa inspiratie!
Am dedus ca nu ai nevoie sa auzi parerea mea, la fel ca multi altii, care mi-au declarat franc sau voalat, din varii motive. Din care cauza nu imi mai public nici poeziile, din care cauza sunt tot mai putin pe site...
Numai bine, multa inspiratie!
0
FA... am perceput nuanțele tale și le-am punctat în limbajul meu printre sensuri însă fiecare \"aude\" după nevoi proprii către echilibru :) ... pentru mine poezie.ro e o altă lume reală considerând nivelul vibrației pe care o transmite, iar apoi, mi-ai dăruit azi alte nuanțe ale tale printre cuvinte ... departe de mine gândul de a te limita în limbaj, vei scrie și comenta după cum simți tu atunci când vei simți nevoia să pășești către celălalt ... obișnuiesc a lua oamenii după cum sunt ei fără să-i judec ... la bună citire / veghere :)
0
sunt multe frumuseti in textul tau de azi, trebuie sa te lasi doar purtat un pic pe apele cuvintelor