Poezie
prima dată am văzut marea la optsprezece ani
"cântec în stația zoo" (ed. vinea, 2014)
2 min lectură·
Mediu
prima dată am văzut marea la optsprezece ani îmi scriam jurnalul pe genunchi
în vaporașul acela alb cu care ne întorceam în oraș tot mai senzuali
despre asta îmi zicea să scriu mysha aruncând firimituri pescărușilor zicea
știu că îți par un puști ridicol
dar te ridic într-o o singură mână vrei să încercăm
ce hazliu se maimuțărește când îl cheamă părinții scriam
și mai scriam despre niște brize crepusculare despre sentimentul în alb
îl încadram în cercuri
marea e întotdeauna aceeași diferită întotdeauna aceeași da
pe același litoral în altă vară jucam șah cu mysha alergam pe valuri
alergam pe sub valuri să nu mă prindă
îl chemau părinții nisipul trasa linii fierbinți între noi
toți pescărușii aveau ochii albaștri
mysha
nu plânge doar nu ești un puști
scriam pe genunchi vaporașul era mai alb de la pescăruși eu mai sărată
asta îmi zicea să scriu mysha îmi atingea umărul cu buzele îl chemau părinții
îl chemau
și eu scriam despre furtuni în soare despre apocalipsă
îmi aruncam ochii în călimara celuia care mă scrie primul de acolo de sus
voiam să știu
îmi aruncam și inima
îl imploram să nu mi se mai întâmple
de atunci port marea în mine ca pe un păcat inevitabil
ancestral
scriu jurnale și le rup și le ard
numele tău nu e mysha
numele tău îmi sună prin sânge prestabilit
și numai tu știi ce voci irezistibile îl cheamă
iar într-o zi va orbi și peste noi călimara aceea de sus
ca să nu mai delimităm anotimpurile
să jucăm șah
pur și simplu
tu cu negrele eu cu albele
pe un litoral inefabil
și atât
10.07.05
065.126
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 274
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “prima dată am văzut marea la optsprezece ani.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/131283/prima-data-am-vazut-marea-la-optsprezece-aniComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GSGSGabriela Marieta Secu✓aproape spontan am scris despre mare, si linistea mea roya... exista telesimpatia...uite, Ion Tugui mi+a vorbit despre telepatia iubirii, era un subiect de discutie, nu iubire intre mine si el, sa nu se inteleaga gresit... imi spunea ca oamenii care iubesc au o aura luminoasa ca isi pot transmite gandurile la distanta... of, 18 ani, si marea ta din sufletul... si totusi marea te asteapta, sunt sigura ca o vei scrie si mai frumos... iubesti marea...
0
AMM-a durut (am să spun așa în loc de \"mi-a plăcut\", pentru că poezia doare) ultima strofă, inefabilul \"și atât\".
Și, desigur, fără typos, poezia nu era poezia ta :).
Și, desigur, fără typos, poezia nu era poezia ta :).
0
SEDistincție acordată
silvia, e una din poeziile care mi-au infiorat piele pe mine si mi se intampla rar asa ceva, crede-ma;
are o curgere frumoasa, spumoasa as zice, precum marea aceea evocata, transpune foarte usor cititorul in acest univers ludic-solar-nisipos, adolescentin, nostalgic; este starbatuta dintr-un capat in altul de sentimentul de dragoste, o dragoste acompaniata spre final de tristete si resemnare;
imi plac versurile acestea mai ales:
marea e întotdeauna aceeași diferită întotdeauna aceeași
si eu scriam despre furtuni în soare despre apocalipsă
îmi aruncam ochii în călimara celui ce mă scrie primul de acolo de sus
si altele...
are o curgere frumoasa, spumoasa as zice, precum marea aceea evocata, transpune foarte usor cititorul in acest univers ludic-solar-nisipos, adolescentin, nostalgic; este starbatuta dintr-un capat in altul de sentimentul de dragoste, o dragoste acompaniata spre final de tristete si resemnare;
imi plac versurile acestea mai ales:
marea e întotdeauna aceeași diferită întotdeauna aceeași
si eu scriam despre furtuni în soare despre apocalipsă
îmi aruncam ochii în călimara celui ce mă scrie primul de acolo de sus
si altele...
0
MTAti vazut ca in ultima zi de stat la mare valurile plang? Nu mi-a venit sa cred. Ma rugau sa mai visez, sa le mai zambesc si sa le promit macar ca la anul voi fi acelasi. Dar eu le aruncam doar cateva secunde de priviri si juram sa nu uit unde am ingropat in nisip paginile mele din jurnal. Ma voi intoarce... La mare, incercuim iubirea in roz pe pagini ude, sarate sau dulci [depinde, dupa aripile pescarusilor]. La mare, respiram cu adevarat... Mi-e dor de ea, imi va lipsi intodeauna.
Versurile plang in noi, draga Silvia, multumim.
Numai bine!
Versurile plang in noi, draga Silvia, multumim.
Numai bine!
0
CE un text dragut. Dar nu am inteles de ce l-ai afisat. Personal - jurnal ?
0