Mihaela Maxim

Singuri în noapte - singuri în doi Nori plini de șoapte alungă ploaia din noi Tu ești departe -eu înapoi Arde cu clipe tăcerea din noi Viata e moarte - timp și ceva Senin îmi zambeste din mâna

te-am petrecut cu privirea mergând prin visele mele ca o spovedanie către Dumnezeul ființei mergeam tăcută pe urma pașilor tai prin gânduri mă întrebam deseori tainele veneau să

Vă aștept pe toți să aprindem În inimă licuricii Speranței Cadoul meu aniversar a 15 Ani de când ne cunoaștem. În fond, a fost alegerea ta. Acest pariu l-ai câștigat tu. Fie ca data

somno-roase turturele lumea-abia se mai adună la o ceașcă de iubire printre stele și scutind grăbit aripa nu se mai ademenește oaia-n fân zorește clipa …mititele… un gândac uitat pe

răsucit de trei ori peste cap sfoara invizibilă i-a tras prin gânduri spirale magice încolăcit în sine arc lingându-și cercurile de lumină cu vârful degetelor plonjează între ultimele

Nu mai știu dacă te-am iubit Gândurile mele cu tine Au intrat în anamorfoză Trebuie să arunc o privire de lut Între semințele primăverii Căci vara asta netoată A uitat să-și citească

cuprindeam vise crescute în palme ca în rana unui gând turbat lăsam să se vadă umerii scoși ai ușilor deschise larg vederii plângeam de bucurie chipul șters în lacrima

Credeam că mi-a amuțit glasul iubirii printre gânduri era vară, ba nu, primă bucuria mea se zbătea la picioarele mândriei tale pe atunci nu te cunoșteam nu mă cunoșteai îndrăgostită de

Dragostea ca tribut al consecințelor noastre, ne păsuiește la tot pasul... Răvășiți de visele tăcerii, ne-am ghemuit, cu toții, spre maluri {adevărurile}... Putreziți de-vreme și de săracie, suntem

*cântecele* I Lacrimi - La moartea Andei Calugareanu N-are rost să plângi acum Este noapte toți departe Flori la geam se rup din ram și plang... Nu e nimeni... n-ai pe cine să dai vina Ești

Era o data un măgăruș, cu ochi sticloși Și cap de pluș, și o desagă din fuior, Pentru păpuși. Era și-un vifor de temut, pe-afară, rece Și tăcut, de-ngheață ciorăpeii -n așternut, Când

Voiam să te uit Și parcă cerul și apele și pământurile Și oamenii au început să te uite Și-atunci m-am răzbunat pe lacrimi, fiindcă Rămăsesem singura Care ținea acum morțiș Să mi

Tu vii apoi și mi le pui în brațe Alteori eu plec însă-mi hai-hui, să le caut Și mă surprind în bucuria perversă de a le re-gasi… Mă cuprinde uneori teama de-a fi furat dinainte de a ști Un pui

Mă uit la viața mea cum îmi socotește întâmplările Două plus trei, aici am uitat să trăiesc una Și gândul meu ce coace tardiv Îndrăznește să le-apuce cu mâna Să le bage înapoi de unde-au

M-am plimbat cândva pe-o rază Și-am ajuns lânga deșert Eu credeam că sunt în oază Dar în oală eram fiert

La deal M-am suit cândva pe cer Pe funii de sentimente Nu știam că inimi cer Una-ntr-alta lanțuri mute Legănate și mărunte Peste sânge d’efemer Rubinii de foc, ardente… Cantecul fugea

Minunat! De vină toată iar În cercuri fără apă Însetată Și uitată Vine muza iar Și sapă M-aș opri din legănare Muza iar n-are picioare Dar e veselă și tristă Pe fereastră Stă

am un gât în traistă îl dau ieftin... vrei să-l iei tu? s-au mai trezit și alții vezi că la amiaz’ se scumpește… bine. ai trecut și ieri, ți-am lăsat în incubator o pereche de

Dinții visului tău au mușcat din mine Cuvintele-mi curg sfâșiate, șoptindu-ți numele Dau viața mea pe un nor auriu de unde Se văd toate tainele Nu da-n mine cu zâmbete Am să le iau cu un

Pe ușa se zărea deja domnul asistent. Profesorul nu i-a acordat nici un fel de atenție, așa că el a intrat ținând în două degete o frază, în care părea că se zbate un articol hotărât. O puse ușor pe

deghizată în veriga unui lanț de iluzii promisiunea unui adevăr …brațele singurătății zdrobesc ființa picurând un chip cu sânge de strugure vinul tăcerii aleargă prin venele deschise precum o

Durerea săpa în ea Ca într-o mină de aur Cruciade de gânduri Mineriade de simțiri “Doamne, e prea mult!” Și mult, mult prea mult Și nu mai pot genunchii Să-I îndoi, Clipele Să le