Poezie
rătăcitorii
1 min lectură·
Mediu
cuprindeam
vise
crescute în palme
ca în rana
unui gând turbat
lăsam
să se vadă
umerii scoși
ai ușilor deschise larg
vederii
plângeam
de bucurie
chipul
șters
în lacrima stelelor
iubeam nebunește
o singură ramură
plecată cu sorcova
în același
cer
023.060
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Maxim
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 41
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Maxim. “rătăcitorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/poezie/81451/ratacitoriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cuprindeam, lasam, plangeam... iubeam nebuneste... etape ale unui drum atat de uman... acea iubire despre care ai simtit nevoia sa o scoti din firescul intelegerii poate fi pasiune dar mai degraba e comuniune cu toate determinarile lasate in spate. Un text tare frumos.
0
tăcerile cu umbra unui surâs...
aveam de gând să curăț unele texte...
m-ai făcut să renunț, cred că le las acolo
aveam de gând să curăț unele texte...
m-ai făcut să renunț, cred că le las acolo
0
