Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

rătăcitorii

1 min lectură·
Mediu
cuprindeam
vise
crescute în palme
ca în rana
unui gând turbat
lăsam
să se vadă
umerii scoși
ai ușilor deschise larg
vederii
plângeam
de bucurie
chipul
șters
în lacrima stelelor
iubeam nebunește
o singură ramură
plecată cu sorcova
în același
cer
023.052
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
41
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Mihaela Maxim. “rătăcitorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/poezie/81451/ratacitorii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@negru-vladimirNVNegru Vladimir
Cuprindeam, lasam, plangeam... iubeam nebuneste... etape ale unui drum atat de uman... acea iubire despre care ai simtit nevoia sa o scoti din firescul intelegerii poate fi pasiune dar mai degraba e comuniune cu toate determinarile lasate in spate. Un text tare frumos.
0
@mihaela-maximMMMihaela Maxim
tăcerile cu umbra unui surâs...
aveam de gând să curăț unele texte...
m-ai făcut să renunț, cred că le las acolo
0