MAmihaela aionesei
Verificat@mihaela-aionesei
covasna
pasărea nu-și frânge zborul cât mai are loc de cioate
💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
fericită că am putut încerca toate zborurile unora le-am simțit până în temelii aripile „însetat este cel care zboară nu
cel care stă și cască gura la
pasăre.”
„19 - cațiva oameni au
încercat să mă pună la zid....nu
mi-am luat avocat niciodată...
atunci când te știi curat apa nu
e altceva decât o bucurie... sunt
fericit - dovadă sunteți
dumneavoastră că mă vedeți”
cel care stă și cască gura la
pasăre.”
„19 - cațiva oameni au
încercat să mă pună la zid....nu
mi-am luat avocat niciodată...
atunci când te știi curat apa nu
e altceva decât o bucurie... sunt
fericit - dovadă sunteți
dumneavoastră că mă vedeți”
Pe textul:
„cele 23 de păsări din fericirile lui florian" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
Contextmie îmi miroase a descătușare și zic mergi pe drumul tău se vor găsi destui să facă până și din respirări noduri pentru a împiedica evoluția sinelui important este „omul brațelor deschise„ care „reflectă dragostea”.
”cu brațele mele pot construi poduri de piatră ce nu se vor dărâma la prima furtună”
cu plăcerea lecturării!M.
”cu brațele mele pot construi poduri de piatră ce nu se vor dărâma la prima furtună”
cu plăcerea lecturării!M.
Pe textul:
„(a)normalitate" de Mihaela Popa
0 suflu
Contextînchisorile ni le construim noi. nu este vina nimănui că nu ne dăm voie să zburdăm bucurându-ne de ce avem și luptând pentru ce nu avem. resemnarea nu face bine.
simt un gust al zădărniciei în unele versuri
„locuiesc cu emfazã într-un viitor cadavru”
„nu mã mai întreb de ce am obosit sã fiu copil”
„nu-mi rămâne decât să mai închid o durere”
dar mă bucur că înțelegi cu toate acestea că rostul vieții este „să trăiești clipa!”
îmi place mult ce scrii în ultima vreme. am vrut să știi!
simt un gust al zădărniciei în unele versuri
„locuiesc cu emfazã într-un viitor cadavru”
„nu mã mai întreb de ce am obosit sã fiu copil”
„nu-mi rămâne decât să mai închid o durere”
dar mă bucur că înțelegi cu toate acestea că rostul vieții este „să trăiești clipa!”
îmi place mult ce scrii în ultima vreme. am vrut să știi!
Pe textul:
„ de câte închisori am nevoie să fiu liber" de Calotescu Tudor Gheorghe
0 suflu
Contextcred că încă de la naștere trăim într-un nefiind căruia încercăm să-i dăm un sens - o ființare- unii reușesc, alții mai speră, dar cei mai mulți abandonează, se abandonează...
mulțumesc pentru semnul lăsat marca razvan rachieru:)
duminică frumoasă!
mulțumesc pentru semnul lăsat marca razvan rachieru:)
duminică frumoasă!
Pe textul:
„singurătatea păsării gri" de mihaela aionesei
0 suflu
ContextAventura asta te ține cu sufletul la gură până la final când te găsește „ghemuit lângă huruitul avionului” cu „inima lipită de bilă și gâfâind” atât de bine reușești să rostogolești cititorul prin stările descrise. Un poem de multe stele
care cucerește în primul rând prin lejeritatea discursului.
mă bucur că azi am fost pe aici să te citesc.
care cucerește în primul rând prin lejeritatea discursului.
mă bucur că azi am fost pe aici să te citesc.
Pe textul:
„aventura mea cu siamezii" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
Contextingenios zugrăvit în cuvinte . îmi plac oamenii care știu să trăiască dincolo de toată înghesuiala cotidiană chiar dacă:
„finalul nu e întotdeauna o cortină
la fel de bine poate fi un ac înfipt
într-o fâșie de mătase
cel mult aburul unei lacrimi
important este să dai de înțeles că nu îți pasă”
îl iau ca pe un îndemn!
„finalul nu e întotdeauna o cortină
la fel de bine poate fi un ac înfipt
într-o fâșie de mătase
cel mult aburul unei lacrimi
important este să dai de înțeles că nu îți pasă”
îl iau ca pe un îndemn!
Pe textul:
„pomană în viu" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextam luat ultima lecție ca o culme a succesului. mi-a plăcut foarte mult”
„lecții în noapte -
același salt al broaștei
clatină stele”
felicitări!
„lecții în noapte -
același salt al broaștei
clatină stele”
felicitări!
Pe textul:
„Veșnica reîntoarcere" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
Contextdomnule Postolache, departe de mine gândul de a-l face măcelar. aducându-l în text am vrut doar să induc o stare bacoviană de tristețe copleșitoare pe care am simțit-o de altfel anul trecut de Paște când în vizită fiind în Bacău am trecut pe la statuia lui, un obicei vechi din timpul liceului pe care tot în Bacău l-am terminat...e fascinantă poziția statuii cu mâinile la spate și capul plecat ducând parcă poverile lumii...în spatele lui o magnolie își întindea brațele înflorite către cer ca o mărturie a vieții dincolo de umbra lui...
vă mulțumesc pentru comentariu original.
respectele mele.
vă mulțumesc pentru comentariu original.
respectele mele.
Pe textul:
„mâine dintr-un surâs mă voi zidi" de mihaela aionesei
0 suflu
Contextam mâncat o literă și în loc de poemul mi-a ieșit poemul.îmi cer scuze!
metaforic vorbind cred că se potrivește...este un pom al trăirilor.
cred că dacă vom învăța să prețuim clipa nu ne vom mai împiedica de înainte și după. eu mulțumesc pentru îmbogățire!
metaforic vorbind cred că se potrivește...este un pom al trăirilor.
cred că dacă vom învăța să prețuim clipa nu ne vom mai împiedica de înainte și după. eu mulțumesc pentru îmbogățire!
Pe textul:
„poveste scrisă pe o zăpadă fără minuni" de Vasile Munteanu
Recomandat0 suflu
Contextdomnule Munteanu am dat peste pomul d-voastră aseară. l-am citit de câteva ori de atunci și are același impact emoțional pentru că dincolo de cuvinte pe care le-ați ticluit foarte bine nu este doar trăire autentică, ci și suferința care reușește să ajungă la cititor inducându-i o stare care nu poate fi descrisă în cuvinte. acum înțeleg mai bine ce înseamnă un poem care transmite. nu este de ajuns doar să creezi imagini frumoase, ci și să transmiți dincolo de ele sentimentul care le macină.
poemul în întregime este o confesiune lipsită de patetism ca o ușurare, ca o acceptare a cele întîmplate cândva. partea mediană îmi pare cea mai concentrată, cea mai plină de sensuri. m-a impresionat profund și am vrut să las un semn de apreciere. sper să nu fi deranjat intervenția mea.
„perfecțiunea fulgilor te convinge că ești singurul vinovat
dacă și în tine lumina ar fi la fel de puternică
pe toți cei dragi i-ai întoarce din drum”- versurile acestea lasă un copleșitor sentiment de vină pe care îl poate simți oricine a pierdut pe cineva drag.
ca o consolare aș spune că și noi suntem minunile din viața cuiva...
poemul în întregime este o confesiune lipsită de patetism ca o ușurare, ca o acceptare a cele întîmplate cândva. partea mediană îmi pare cea mai concentrată, cea mai plină de sensuri. m-a impresionat profund și am vrut să las un semn de apreciere. sper să nu fi deranjat intervenția mea.
„perfecțiunea fulgilor te convinge că ești singurul vinovat
dacă și în tine lumina ar fi la fel de puternică
pe toți cei dragi i-ai întoarce din drum”- versurile acestea lasă un copleșitor sentiment de vină pe care îl poate simți oricine a pierdut pe cineva drag.
ca o consolare aș spune că și noi suntem minunile din viața cuiva...
Pe textul:
„poveste scrisă pe o zăpadă fără minuni" de Vasile Munteanu
Recomandat0 suflu
Contextnu pot decât să constat (pentru a nu știu câta oară) că-n simplitatea aparentă a versului e totuși multă profunzime, frumusețea metaforică se întrece cu cea interioară dându-i poetului din tine o strălucire aparte pe care nu o găsesc la alți autori.te citesc cu multă plăcere de ceva timp...am vrut să știi!
felicitări pentru premiul de la Mizil!
„Dorm desculță-n visul tău ca-ntr-un cuib de rândunici”
felicitări pentru premiul de la Mizil!
„Dorm desculță-n visul tău ca-ntr-un cuib de rândunici”
Pe textul:
„Să fiu iubita ta " de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Context...să te găsesc în postura de recenzor și încă unul bun care știe să surprindă trăirile din spatele fiecărui cuvânt, chiar și cu un autor care știe să disimuleze foarte bine, precum Luminița Zaharia, pe care ai surprinsă-o foarte bine în câteva rânduri: „Poeta Luminița Zaharia are o singurătate veselă. Singurătatea rămâne înăuntru. Doar veselia scapă fiindcă știe cum. Două jumătăți de măr: una otrăvită. Cea mai ipocrit de frumoasă. Și te tentează să muști măcar o dată. Suficient ca să mori de savoare. Singularia poetei este de un umor care strânge, frisonant, care înfioară.”
felicitări!
felicitări!
Pe textul:
„scurtissim tușeu iubicid între o poemesă și un poeziu" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
Contextîntr-un fel sau altul ne faci o promovare. mulțumesc Ottilia!
sunt onorată să mă aflu pe listă cu atâtea nume de valoare.
felicit și eu atât câștigătorii cât și participanții acestei ediții și le doresc succes pe mai departe.
să auzim de bine!
sunt onorată să mă aflu pe listă cu atâtea nume de valoare.
felicit și eu atât câștigătorii cât și participanții acestei ediții și le doresc succes pe mai departe.
să auzim de bine!
Pe textul:
„Romeo și Julieta la Mizil - încă și încă..." de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextpentru părere, Carmen.
fragmentul selectat îmi confirmă că uneori simplitatea ajunge mai ușor să atingă...mă bucur că nu a părut prea copilăresc, sincer mi-a fost teamă.
fragmentul selectat îmi confirmă că uneori simplitatea ajunge mai ușor să atingă...mă bucur că nu a părut prea copilăresc, sincer mi-a fost teamă.
Pe textul:
„echilibrul perfect" de mihaela aionesei
0 suflu
ContextAn nou sănătos și luminos cu binecuvântări și liniște sufletească!
Pe textul:
„La mulți ani!" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
Contextam citit poemul în urmă cu câteva zile.nu am putut comenta...este prea impresionant. am crezut că dacă vor trece câteva zile îmi voi găsi cuvintele, dar este la fel de greu...vreau doar să te felicit în primul rând pentru curajul de a scrie despre acest subiect sensibil, despre modul în care ai reușit să transmiți drama atâtor femei.într-adevăr metafora cuielor este...ucigătoare, cred că ăsta este cuvântul potrivit. are un efect devastator, iar orice aș scrie ar păli în fața acestui poem. las un semn de prețuire cu promisiunea că voi mai reveni pe această pagină.
”femeia astupă obrazul și pune la loc pe al său:
bărbate, bate cuiul la mine, copilul nu are scânduri pe chipu-i,
și cuiul e mare!”...
”femeia astupă obrazul și pune la loc pe al său:
bărbate, bate cuiul la mine, copilul nu are scânduri pe chipu-i,
și cuiul e mare!”...
Pe textul:
„cuie" de Adam Rares-Andrei
Recomandat0 suflu
Contextchiar dacă sensurile pot fi ușor interpretabile, un omagiu s-a dorit a fi.mă bucur că l-ai perceput.mulțumesc pentru încurajare și susținere.
Pe textul:
„cinci minute femeie" de mihaela aionesei
0 suflu
Contextpentru aprecieri.cred că atunci când sufletul pune mai mult decât mintea se simte...fiecare om care se oprește să citească aprinde o lumină.important pentru mine este că a trecut de atelier.vorbele tale mă încurajează.să ne citim cu bine.
Pe textul:
„viața precum un câine scăpat din lanț" de mihaela aionesei
0 suflu
Contextîmi place imaginea „pietrelor care se iubesc de frig sau frică”,dacă până și pietrele se iubesc, noi oamenii de ce nu ne-am înnobila cu acest sentiment? așa înțeleg eu...finalul este deosebit.îl iau în suflet ca pe o speranță.
”o să vină cel care știe s-o locuiască
și-l va dezgropa pe cel îngropat de viu”
”o să vină cel care știe s-o locuiască
și-l va dezgropa pe cel îngropat de viu”
Pe textul:
„dimineață în mijlocul unei pietre " de Nuta Craciun
0 suflu
Contextam vrut să scot în evidență dăruirea , nu timpul...
textul este o replică la poemul „după părerea noastră ” de F.P care m-a atins ceva mai mult...
e adevărat sub coastă sunt mai mulți mușchi, făceam referire doar la unul, inima, cu cât poartă mai multe greutăți cu atât devine mai puternică.
imaginea crucilor vine să întărească cele spuse mai sus. fiecare dintre noi are de purtat pe lângă ceea ce ne oferă viața, o cruce sau chiar mai multe prin pierderea cuiva drag, măcinați de o boală sau o neputință și cu toate acestea nu ne pierdem feminitatea...
mă bucură părerea d-voastră, d-le Eugen Pohontu.
mă face să înțeleg...mulțumesc.
textul este o replică la poemul „după părerea noastră ” de F.P care m-a atins ceva mai mult...
e adevărat sub coastă sunt mai mulți mușchi, făceam referire doar la unul, inima, cu cât poartă mai multe greutăți cu atât devine mai puternică.
imaginea crucilor vine să întărească cele spuse mai sus. fiecare dintre noi are de purtat pe lângă ceea ce ne oferă viața, o cruce sau chiar mai multe prin pierderea cuiva drag, măcinați de o boală sau o neputință și cu toate acestea nu ne pierdem feminitatea...
mă bucură părerea d-voastră, d-le Eugen Pohontu.
mă face să înțeleg...mulțumesc.
Pe textul:
„cinci minute femeie" de mihaela aionesei
0 suflu
Context