Poezie
de câte închisori am nevoie să fiu liber
1 min lectură·
Mediu
sunt prizonierul vieții mele
locuiesc cu emfază într-un viitor cadavru
suma materială a existenței
o împart la limita pătrunsă a gândirii
nu mă mai întreb de ce am obosit să fiu copil
măcar aveam libertatea fabulației
trăiam poveștile cu ochii deschiși
lumea era cum inima mea o cânta
de fapt sufletele locuiesc în iubire
știu muzică și dansează
rupt de orice logică
aleg să nu mă mai doară gândul
dăruiesc fericire lacrimilor
risipesc coliviile cu nerăspunsuri
dezleg de inutilitate eternitatea
și trăiesc clipa
....................
răsucesc viața pe toate părțile
oricum nu-mi rămâne decât să mai închid o durere
....................
renunț cu bucurie la încă o speranță
de fapt aleg să-mi fie frică de vise
le omor cu vitejie
așa numesc eu lașitatea aceasta
apoi eroic mă urc pe un soclu de sticlă
de unde strivesc aripi de înger
022.813
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “ de câte închisori am nevoie să fiu liber.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14044827/de-cate-inchisori-am-nevoie-sa-fiu-liberComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TCMultumesc, Miha! E o bucurie sa stiu asta!
0
simt un gust al zădărniciei în unele versuri
„locuiesc cu emfazã într-un viitor cadavru”
„nu mã mai întreb de ce am obosit sã fiu copil”
„nu-mi rămâne decât să mai închid o durere”
dar mă bucur că înțelegi cu toate acestea că rostul vieții este „să trăiești clipa!”
îmi place mult ce scrii în ultima vreme. am vrut să știi!