Poezie
singurătatea păsării gri
...
1 min lectură·
Mediu
oare cât o fi trecut de la miezul de lună
a nopții în care viața m-a așteptat
cu bocancii pregătiți de drum
și un toiag
câte ierni am să mai tocesc
la uși închise
pe ce cărări să apuc să nu mă troienească dorul
de tot ce n-am iubit
oare cum să-mi iert umbra
ce n-a putut îndura singurătatea
păsării gri
și-n cârduri de viori s-a prins
să alunge zilele pustii
și cum să întorc
liniștea mâinilor care m-au legănat
sânul peste care de-atâtea ori m-am aplecat
fără a mă fi săturat vreodată
flămândă mi-a rămas viața-
un cuib bântuit de pustiu
în care nu mai are loc nici umbra pasării gri
023.322
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihaela aionesei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mihaela aionesei. “singurătatea păsării gri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-aionesei/poezie/14044740/singuratatea-pasarii-griComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAcred că încă de la naștere trăim într-un nefiind căruia încercăm să-i dăm un sens - o ființare- unii reușesc, alții mai speră, dar cei mai mulți abandonează, se abandonează...
mulțumesc pentru semnul lăsat marca razvan rachieru:)
duminică frumoasă!
mulțumesc pentru semnul lăsat marca razvan rachieru:)
duminică frumoasă!
0
Fără umbră, viața a rămas un cuib bântuit de pustiu, căci pasărea gri simbolizând zborul, și-a făcut cuib în nefiind, care și-a extins dimensiunea absorbind umbrele tuturor oamenilor.