Marta Cremeny

să dați omului plăcerea cu lingurița, în cazul nostru cu postarea. zău așa. trântește liviu nanu un fragment, citește narcisa turony fragmentul, uită de somn, are chef de mai mult, mai grav e că, vedeți domniile voastre, conștientizează asta, iar liviu nanu ce face apoi? nu face nimic! nici măcar ,,sfârșit\" nu scrie, diavolească treabă. adică...așteaptă, dacă vrei mai mult:)
plăcut. savuros limbaj, bine zice felix. text înviorător, după cum mă chinuii a scrie mai sus.
(sper un întreg, totuși:) ).

uf, Dane, nu ai putut fi și tu mai iute un pic? tocmai chingachgook?! și eu care atâta vreme am visat la uncas...:(

m-a cam mirat schema de început – rățușca cea urâtă – mi-a părut prea ușurică pentru tine, dar ai dres bine busuiocul la final.

simpatic text.

(p.s. vezi că hawkeye te păcălește. sigur e un post de consilier juridic :) )

un poem bogat, nebun, viu. în rest, de acord cu Liviu Nanu. în mod normal aș fi adăugat și sugestia de eliminare a ultimului vers, dar, din nou de acord cu Liviu Nanu, nu mai contează. mi-a plăcut mult, Nichita.

Alina, chiar mă bucur dacă îți place. Dar ție ți-am răspuns deja, și nu doar ca unui lector:).
merci.

în privința finalului am avut și eu ezitări. îl mai precedase o strofă, dar am scos-o tocmai pentru că arunca textul într-o construcție previzibilă rău (deschidere/închidere, contrapunct, efect aproape sigur). am lăsat așa, mizând pe bruschețe și sperând că nu va părea, exact, ,,emfatic” (eram sigură însă că asta vei spune, după cum bănuiesc că te-a iritat mai ales primul vers al ultimei strofe; btw, am rezistat greu tentației de a proba efectul unui aruncător de flăcări, sau măcar al unui glonț amărât :) ).
de tăvălugul de elemente în aceeași gamă am fost conștientă, dar am vrut să încerc și rezultatul saturației, o nevroză a ei … cumva o încercare de zgâriere a așteptării tehnice și nu numai, de a întinde coarda cât mai mult, etc., pricepi tu. posibil să nu-mi fi ieșit, mai încerc. dar știu ce zici.
merci pentru comm.
(p.s. în ceea ce privește ,,orizontul de așteptare\", doar am învățat de la cel mai bun, nu :)).

Livia, mulțam și ție pentru exprimarea părerii.

Adevărul e că nu mai am acum răbdare să îl citesc până la capăt. Nici să revin asupra lui. Mă gândisem la fragmentarea în 3 texte distincte, dar l-am lăsat așa. Merci pentru prezență&părere.

(p.s. despre ,,trăirea organică, inexplicabilă” aștept să îmi spui mai multe pe 24:) ).

ca de obicei, maniera ,,personalelor\" tale este recognoscibilă, la ea contribuind deschiderile-închideri cu magia lor aparte. mi-a plăcut îndeosebi finalul. oare de ce, Ela? tu știi de ce?:)

da, susțin și eu părerea Elei. e un text bun, profund, un text-vârtej, care reușește să capteze lectorul mult mai bine. un text care ,,curge\", spre deosebire de ultimele:)
p.s.: dacă tot nu îți asumi trăirea, ce ai zice să încerci trecerea la pers. a III-a? :)

plăcut, plăcut, plăcut

fain, Florina. încă un cititor pe care l-a bucurat povestea ta. și care îți mulțumește pentru ea.

îmi place tare încovoierea asta fără scăpare, închistarea, îngroparea în sine, fundătura disperării, senzația de îndepărtare și nemaiajungere/cuprindere. și ruga mică, delicată, feminină.
(aș renunța la ,,uite la mine cum” ).
plăcută lectură, nastia.

vă mulțumesc pentru exprimarea părerilor. voi reveni cu o variantă, aș fi interesată și mi-ar face plăcere să vă aflu și atunci opinia.

interesant, Ciprian. parcă mai așteptam ceva în final, dar parcă e bine și așa:). ai putea corecta un pic prima strofă, dar nu asta e important. fain text. bine ai venit!

...eram convinsă că voi afla cuvintele până la urmă.
reușită poveste, bine aleasă ora postării, și spun asta pentru că am citit-o atunci și nu am mai putut scrie ceva în subsolul ei:)
o nedumerire însă am. și țin să întreb nu pentru a căuta cusur, ci doar din curiozitate. de ce ,,beautifull\"?

halucinat poem, Dane. mi-a plăcut mult, în special de la ,,veghea mea\".
p.s. mircea, tocmai pentru că știi moliciunea și calmitatea câlților, îți închipui acum cum trebuie să fie dacă au ajuns un vârtej disperat?:)

uite că mai rodește joaca, că toamna e musai să o facă. mi-a plăcut rezultatul zburdălniciei voastre, e o îmbinare reușită, poate că în final, ,,oftează-n vis” ar merita înlocuit.

îmi plac textele tale mai ales pentru energia și tensiunea cu care sunt scrise, iar cel de acum în mod special. nu știu cum a ,,arătat” poezia inițial, însă chiar îmi place în integralitatea ei. cât despre final, deși inițial și eu am avut o mică cârtire, pun pariu că și tu te așteptai la ea, cred că este ok. închide/suspendă elegant pojghița sub care fierbe explozia. și pentru a nu părea o simplă pupătură intervenția mea, spun că ,,blagosloveau\", deși sună bine, îmi pare în plus:)

interesant freamăt în spatele textului. cred că partea ,, vorbesc…vă cuprinde” ar putea fi scuturată de câteva pronume și verbe, ba chiar ar putea fi însușită, lipsind-o astfel de tonul oarecum profetic. poate o să încerci cândva și o altă modalitate de a tăia versurile.
o poezie care mi-a plăcut.

super textul, Pablito. cu atmosferă reușit creată, cu sensibilitatea bine dozată, după cum m-ai obișnuit. p.s.: ,,o mie\" îmi pare în plus, nu găsesc susținută determinarea numărului hulubilor.

În mare parte este așa cum ai spus tu. Stridența unei dodecafonii poate fi tocmai monotonia. Iar senzațiile care sfârșesc poezia sunt tocmai finalul dodecafoniei, se pierd în vid. Este o viziune a sunetelor unei poezii spuse , sau tăcerea unor ritmuri greu de controlat. Un abandon. Sunt mai multe aspecte, dar e rolul cititorului să creeze o lume, dacă textul reușește să îl provoace. Îți mulțumesc pentru prezență, pentru cele scrise, și, dacă nu abuzez de timpul tău, m-ar interesa să aflu și ce ai simțit, după ce mi-ai spus ce ai gândit.

Uln, poezia este veche, la vremea scrierii ei neavând parte de nicio părere. Pentru mine însă a avut și are acel quelque chose care m-a făcut să revin la ea și să o repostez. Eram curioasă să aflu dacă își poate găsi ecou. Mulțumesc pentru opinie, pentru sugestii.