the spotless mind

senzația vieții-carusel, dansul morții sau cel din urmă staccato pentru o iluzie. un iureș în ritm. câteva imperfecțiuni precum:

\"și ține ochii deschiși solzii deschiși și mintea\" - și, și, și
\"și tocmai acum când sunt atât de mare\" - aici nu a ieșit autoironia
poate fi eliminat: \"sau ăsta-i alt film\", și \"de nedescris\".

În rest, de viață scapă cine poate, cel puțin prin poezie. Bun, mai aerisit, mai bine dozate figurile de stil, mai puțin întortocheat labirinticul discurs, logos susținut și se simte intensitatea trăirii. Cu șlefuirile de rigoare, pe care le aduci când dorești. A, și în titlu ar fi mers altceva în loc de \"de nedescris\". Think about it.

An plin de viață bună și poezie înaltă,

Ela

da, susțin și eu părerea Elei. e un text bun, profund, un text-vârtej, care reușește să capteze lectorul mult mai bine. un text care ,,curge\", spre deosebire de ultimele:)
p.s.: dacă tot nu îți asumi trăirea, ce ai zice să încerci trecerea la pers. a III-a? :)

plăcut, plăcut, plăcut

cred ca sfarsiturile de an sunt momentele cele mai insingurate din tot anul. niciodata nu simti mai clar cat de uitat esti si cat de departe de intreaga omenire.
si toate astea curg pe pagina si nu se mai aude decat un singur murmur: \"doar nu ma ucideti pe mine singur\"...
votat!

ela, mă voi gâdi la ce ai punctat tu și, din nou, urechea ta mozartiană. ce era discrepant am modificat. și ție un an plin!

narcisa, cine spune că nu mi-o asum? despre persoana a III nu o mai folosesc de câad l-am cetit pe flaubert cu dumnezeul lui. sau al omniscienței realiste.

teea, singurătatea de care vorbești e sufocantă, da. e ideea centrală a textului.

vă mulțumesc pentru prezență!

dansatorul nu-i decat o marioneta, cel pe care-l montam pe scena lumii, la vedere, il impiedicam si-l ridicam, il facem sa se inalte si apoi sa coboare in picaj, sperand ca se va strivi, pentru a avea ce repara, pentru o noua cadenta, pentru reciclarea dansatorului, carpindu-l mereu, niciodata renuntand, sa repetam valsul de nedescris pana cand sunetele vor seca si urechi se vor ridica \"păsări de ceară spre o plajă oarecare\"...

ce nu-mi place
- nu-mi plac comparatiile. comparatiile din prima, a doua, a treia parte.. supra-directioneaza, jalonand excesiv atentia lectorului. e drept, ca o pot usura, dar nu agreez tehnica dpdv al procedeului cinematografic
- titlul - nu. imi pare explicit. explicit in ideea in care eu vreau sa vad singura dansul, nu sa mi se arate. sa simt eu singura cadenta, infrigurarea, agonia, aruncarea in gol, spasmul, pumnul..

ce imi place:
- imi place imaginea pasarilor de ceara spre plaja. plaja de bazalt. hm.. contrastul dat de ceara topita scursa in bazalt. (subiectiv: imi pare rau c-ai schimbat aici..) si spun imaginea, pentru ca nu vad constructia asta strict ca metafora. ma gandeam ca versul acesta ar putea sustine singur o \'vizuala\'. e suficient de drept si sugestiv cromatic pentru asta..
- imi place finalul. te face sa regandesti treptele poemului in maniera backward, ca si cum ai derula inapoi cu incetinitorul, stii? stranie senzatie de recompunere..
- finalul m-a trimis catre o varianta simplificata care inghite tot fara sa rezolve nimic.. desigur, poate parea neconvenabila aceasta forma de sfarsit cu variante de continuare, dar are avantajul ca te lasa sa gandesti, mda, fiindca
\'... nu ai nevoie de ajutor
ca să poți fi strivit mai ușor
de memorie\'
da.. si presupun ca toate sunt/ par la un moment dat din alt film.
probabil ca am citit si-am inteles cum am vrut sau doar ce-am vrut din poemul acesta
concluzia: mi-a placut ce-am gasit aici

am citit acest poem si la sfarsit am incercat sa-mi amintesc ceva n-am reusit imi apar in minte iarasi si iarasi o gramada de puncte negre pe o hartie un card de ciori pe o pajiste inzapezita in rest nimic sunt invidios pe aceste stimate doamne care pot vedea atatea intr-un text care mai degraba uimeste prin incoerenta si am sa dau numai un exemplu ca sa nu creda cumva autorul ca as avea doamne fereste ceva cu dansul nu eu ma refer la poezie : \"doar senzația de la sfârșitul unui film
care se tot repetă fără nici un fel de tragism loviturile în craniu
într-o ușă pe care n-a mai deschis-o nimeni\"
adica cum loviturile in craniu intr-o usa ? ori craniu ori usa asocieri din acestea care par poetice dar nu sunt se pot face la infinit intrebarea este cui folosesc
sau
\"putred în sfârșitul ăsta de an
o reptilă care se mișcă
mult mai încet când moare
ține ochii deschiși solzii deschiși mintea\"
facand abstractie da acest putred in sfarsitul asta de an pe care nu stim de unde sa-l luam si unde sä-l punem
\"o reptila care se misca mult mai incet cand moare\"
ca si cand alte reptile cand mor se misca mult mai repede...ce sa intelegem de aici e prapastie genune e noian intins de ape ...
mai departe:
\"amnezicele stări care rup câte-o parte din creier și fug
în toate părțile ca o ceată de maimuțe ale templului\"
de acord cu \"amnezicele stari care rup cate o parte din creier...dar sa te legi de maimutele din templu (care templu
din \"cartea junglei\" cumva?) maimutele in general sunt sociabile traiesc in grupuri si cand fug de dusman de regula fug in aceeasi directie sigur ai sa spui ca e vorba de maimuta chipul omului cu capul in jos din oglinda timpului templul cu nenumaratele lui semnificatii etc etc nu nu se sustine
in sfarsit ma opresc aici ma intreb cum se impaca acea proza exceptionala de o coerenta si claritate de cristal cu care ne- incata autorul (rar ce e drept) cu aceasta poezie atat de \"incifrata\" poate intr-o zi am sa inteleg si eu

andreea,
ai mers pe o abordare mnemotehnică a dansului, fantoșa nefiinta atât de redusă. oricum, viabil, chiar dacă forțat.

tania,
analiza ta e atentă, punctuală. am încercat să mai salvez punctele slabe sau să elimin. mulțumesc pentru ajutor. mă bucur că, până la urmă, e de bine.

emire,
mă abțin să-ți comentez argumentele (eufemistic vorbind), dar m-ai amuzat, rezon! după ceva ani voi reveni, și eu, la realismul socialist. atunci sper să fiu aplaudat în plen. să te văd cum faci bătături în palme. îți recomand lecții de dans de societate.

mulțumesc pentru vizite!

multumesc pentru eleganta raspunsului la comentariul meu
pe care acum il gasesc destul de aiurea cred ca eram putin suparat ca ma zdrelisem rau intr.o piatra :)
am sentimentul ca romania a intrat pe buna dreptate in europa
citindu-ti raspunsurile pline de bun simt si decenta esti un european autentic
iti doresc toate cele bune pe anul acesta si evident pentru toti care vor urma
ps apropos de scoala de dans sotia mea imi recomanda acelasi lucru :)
am hotarat sä o fac doar pe aceea a bunelor maniere